Archivi tag: mama

Întru nemurirea mamei mele …


8 MARTIE

FĂRĂ TINE, MAMĂ …

 

Aş vrea să-Ţi pun ‘nainte
O candelă cu Sufletu-mi aprins,
Să ningă-n taină toate cele Sfinte
Peste Lumina Ta, Părinte nins …


Lumina …

Eu ştiu când vine ziua la Fereastra mea,
Chiar dacă ea, Lumina nu vrea să-mi mai dea.
Arbustul din Fereastră adună Păsări multe,
Iar eu sunt Omul ce vrea să le asculte.

Ele imi aduc Lumina pe aripi de la stele,
Dar Steaua mea e rătăcită printre ele,
Sau poate Steaua mea e din cele căzătoare,
Şi a căzut demult pe-un drum spre Mare.

Lumina eu ştiam că-nseamnă Viaţă şi multă Primăvară,
Căldura din Lumina ne coace bobu-n Vară,
Chiar dacă Toamna şi Iarna sunt mai întunecate,
Ne bucură şi Frunza şi Fulgul de nea în palmă adunate.

Să nu închideţi Păsări în Colivii de preţ,
Le veţi schimba Cântarea şi Zborul în îngheţ,
Lăsaţi-le să vină la mine la Fereastră,
Să-ndepărteze Norii şi Ceaţa ce mă apasă.

Maria Măroiu


Copacul …

Eu sunt un Copac dezgolit de Frunze,
Cu Muguri uscaţi şi Ramuri confuze;
Cineva mi-a turnat ceva Toxic la Rădăcină;
Şi mi-a rupt Cercul vieţii aflat în Tulpină.

Fraţii mei Merii n-au să rodească;
Iarba cea verde mai bine să mă-nrotească;
Brazii semeţi cresc pe culmi prea înalte,
Şi cum să-i ajung dacă afară e Noapte.

N-am să fiu niciodată Stâlp de sprijin la Casă,
Sau aşezat undeva într-un colţ de Masă,
Pe ea să pui un Blid de Pământ,
Să vii să mănânci când eşti flămând.

Sau poate-ai să faci din mine o Vioară,
Să-mi cânţi Vivaldi într-o seară de Vară,
S-atingi cu arcuşul Coroana de Soare,
Vântul şi Ploaia să nu mă-mpresoare.

Maria Măroiu


Cum, Doamne ?

Cum Doamne ai adus aici o bucată de Soare ?
Cu câte Ulcioare ai adus atâta apă în Oceane şi Mări ?
Cum au crescut crestele Munţilor până în crestele Bolţii ?
Şi cum a crescut tocmai acolo Floarea de colţ ?

Cu ce fel de saci atâta Sămânţă ai adus ?
Şi cum în Pământ să rodească ai pus ?
Cum ai facut ca din iarba cea verde Floare Albastră să crească ?
Şi cum Floarea Albă de Măr, un Fruct să rodească ?

Cum ai putut pune în toate un El şi o Ea ?
Fără de care un Întreg nu ar exista ?
Frunza cea verde-i legată de ram,
Ramul este legat de Tulpină, tulpina de Rădăcină,
Iar rădăcina adânc înfiptă-n Pământ,
Căci altfel toate ar fi luate de Vânt ?

Cum ai făcut ca din Floarea Albă de Pom,
Să crească Mărul rotund ce hrăneşte un Om ?
Şi ce minunat e să priveşti, toate aceste Minuni şi Mister ?
Ştiu că vin de la Tine din Cer

Maria Măroiu


Părinţilor mei …

Motto: ” Mama ne-a dat viaţă, mama ne-a vegheat creşterea şi sănătatea, învăţătura şi educaţia, drumul spre realizarea de sine. Suntem aidoma chipului mamei. Dupa plecarea ei, rămânem singuri, debusolaţi; şi abia atunci, îi preţuim existenţa şi dăruirea. Fără prezenţa ei, viaţa noastră este suspendată într-un hău al durerii şi al nesiguranţei. Mama …este totul ! …este universul copilăriei, iluziilor tinereţii, reazemul încercărilor vieţii. Pentru mama, suntem mereu copii. Fără ea, suntem ai nimănui,  straini …”

Madi

Azi este ziua mamei …

Ar fi împlinit un număr de ani. Încerc să-i suplinesc lipsa, cu amintirile bucuriilor copilăriei, petrecute în casa părintească. Revăd intrarea parcă de basm, în curtea acestora, aud în minte strigătele îngrijorate …să fiu atentă, să nu cad, să nu mă lovesc, să nu-i necăjesc pe bunici, cu năzdrăvăniile mele copilăreşti. Am fost o fetiţă foarte vioaie şi năzbâtioasă. Printre lacrimile amintirilor, mama mă ajută iar …găsesc o poezie, scrisă nu cu mult timp înainte de ziua ei. Mai corect, dictată nepoţelului ei Andrei. Reproduce atât de viu, de sensibil, atmosfera ambianţei casei bunicilor, casei copilăriei sale, încât, nu mă pot stăpâni să nu o public, printre… lacrimi.

 Poezia se întitulează  ” Părinţilor mei ” şi o reproduc, după înregistrarea scrisă a Andreiaşului meu, de 18 proaspeţi anişori, la dictarea acesteia…

Păşesc cu sfială, pe pragul de piatră din poartă;
Atent şlefuit cu dalta de tata;
Întru grădina copilăriei;
Unde-amintiri şi arome dulci mă-mbie.

În dreapta, reginele nopţii, petunii, crăiţe;
Deasupra o boltă din codiţe de viţe;
În stânga o tufă de roşi tradafiri;
De unde mai ieri, îşi făceau buchete cei cinci miri.

Merg pe alee şi ajung la scările casei;
Prin uşa deschisă se vede măsuţa pătrată;
Pe ea e o vază cu flori şi o pâine coaptă pe vatră.

La capăt de-alee, ajung la fântână,
În jurul ei zorele frumoase, legate de o mână,
Cupele lor sunt pline cu lacrimi albastre,
Ce-au înflorit în amintirile noastre.

Mă întorc pe alee şi mă întreb,
Unde or fi mama şi tata ?!
Căci lângă zidul de piatră,
Deschisă e poarta.

Pe ea ieşind revăd fluturi în roi,
Iar ei, aşezaţi în care de flori,
I-au dus spre apus …
În urma lor, nori albi, o ceaţă au pus …

Iar eu mă apropii de poarta cu pragul de piatră,
Şlefuit cu dalta de tata …

Maria Măroiu – 26 August 2010


Mâinile mamei …

Stau câteodată, minute în şir, şi o privesc pe mama. Slabă, cu ochii foarte blânzi şi cu părul peste care, în ultimele toamne, au picurat parcă boabe de brumă. Munceşte toată ziua, până seara, târziu.

Aseară, pe când cosea un goblen, mi-am oprit privirea asupra gingaşelor ei mâini. 

Ce frumoase erau mâinile mamei !

Am stat de vorbă cu ele, dar în gând, ca să nu priceapă mama: ” Voi m-aţi legănat zile şi nopţi de-a rândul. M-aţi mângâiat pe frunte când făceam o faptă frumoasă, care o mulţumea pe mama. Mi-aţi purtat mâna când începusem a scrie primele litere. Şi tot voi neobosite, îmi cuprindeaţi obrajii când aveam vreo supărare. Vă simţeam mângâierea dulce chiar şi atunci când eram departe de mama … eraţi parcă lângă mine şi în seara aceea când m-am rătăcit prin pădure. ”

Apoi iar le-am privit, şi mama cosea mereu fără să simtă focul ochilor mei. Ea nu ştia că-i slăvesc, în gând, mâinile. Deodată, mi s-a părut că stânga a întrebat-o pe dreapta:

– Eşti trudită ?
– Mai pot, mai pot ! … îi răspunse surorii ei.  Se înţelegeau parcă în şoaptă, prin telefonul firului de aţă …

M-am ridicat, apoi m-am aplecat să sărut mâinile cele mai frumoase din lume. Dar mama, observând că mă aplec, mi-a zis:

– Ţi-e somn, draga mamii ?

Şi nu i le-am sărutat atunci, ca să nu priceapă că i le-am privit atâta vreme. Dar astă-noapte am avut visul cel mai frumos …

Când m-am trezit, am sărutat cele mai scumpe mâini din lume …


Il pensiero di Emanuele Severino nella sua "regale solitudine" rispetto all'intero pensiero contemporaneo

a cura di Vasco Ursini, autore di: Il dilemma verità dell'essere o nichilismo?

un paio di uova fritte

il meglio e il peggio della nostra cultura

Lo Specchio di Ego

Storie di Letteratura e Filosofia

Laura Parise

Come le onde del mare... un moto perpetuo... perché la vita è un libro pieno di pagine bianche...

The Spritzy Witch

Esploratrice d'ispirazione. Libri, viaggi, coaching e lifestyle.

kasabake

«Part of the crew, part of the ship!»

Il Sorriso dei Baci

Tutto quello che ti direi

Mente e anima

L'anima come prolungamento della mente

Guardian of life

Everything is much brighter than it seems if you look at it putting a bit of your fantasy!!!!

GramonHill

Cinema, racconti e altro...

GIOVANNI AUGELLO

Il mondo è un libro e quelli che non viaggiano ne leggono solo una pagina

Purple Soul

Le cose materiali permettono la vita; la Poesia nutre lo spirito. (G. Pannia)

Flavia Vinci

Now, Here and Somewhere else

Federico Santarelli Blog

Vorrei continuare il mio lavoro di https://italianoanunnako.wordpress.com/ che non sono riuscito a recuperare per cui lavoro onestamente in coscienza in questo blog

BorderMinds

Illustrazioni, poesie, riflessioni

Pulgarías

Le opinioni separate dalle altre opinioni

DestinodiLux

"Una persona che non ha mai fallito è una persona che non ha mai tentato"

nz

Online zeitung

Lady Nadia

Racconti, poesie e molto altro ancora ...

Through my eyes

A cheerful welcome to my blog folks! It is purveyors of writing lovers. If you love writing, you will surely love being here.

Pina Chidichimo

Basilicata Terra Da Amare

Luca's Blog

La mia vita e i miei interessi

SHOW PICTURES

Photograph,Images for visual recreation

Il Pensator Cortese

Penso quindi so(g)no, tra un bicchiere di vino e un libro

Encres et Paroles

Reflets de mon subconscient

readingtonic

book reviews

Ontologia,Psicoanalisi,Logica.

Logica, filosofia della scienza.

dani58blog

semplicemente. . . . . emozioni

Napoli ieri oggi e domani

piccoli annunci economici gratuiti, consigli da esperti professionisti, notizie utili

ARIA.ENNE

La mia vita da universitaria

DIALOGO NEWS

Voce libera aperta a tutti

"...e poi Letteratura e Politica"

La specie si odia. E mi permetto di aggiungere: "A volte di coppie non si può parlare, ma d'amore sì; altre volte di coppie sì, ma non d'amore, e è il caso un po' più ordinario". R. Musil, 'L'uomo senza qualità', Ed. Einaudi, 1996, p. 1386. Ah, a proposito di 'relazioni': SE APRI IL TUO CUORE SI TRATTA DI AMICIZIA. SE APRI LE GAMBE SI TRATTA DI SESSO. SE APRI ENTRAMBI E' AMORE

newtoneapblog

A Discarded Plant

felii de viata

de gustat și constatat; nu de lăudat sau judecat

Racconti brevi di vita quotidiana ( spero allegri ed umoristici) aforismi pensieri idee di un allegro pessimista

Guai a prendersi troppo sul serio. Racconti allegri pensieri idee di un allegro pessimista

tuttatoscana

rivista di storia microstoria turismo cultura curiosità a cura di Alessandro Ferrini

Seduto nel tempo

Pensieri e Poesie

The road through the woods

homo sum: nihil humani a me alienum puto ... τό βιβλίον τῆς ἐμῆς ψυχῆς

Bagatelle

Quisquilie, bagatelle, pinzillacchere...

Compensazioni equoree

prove di scrittura, poesia, racconti e altro

Piccole Storie d'Amore

Vivo i giorni nella solitudine

Benvenuti nel rifugio di Claudio

La Cultura ci nutre solo se il Pianeta vive . . . . . e questo dipende solo da noi . . . . . e ricordiamo sempre che .... "anche se non ti occupi di politica, stai sicuro che la politica si occuperà di te ..."

Quarchedundepegi's Blog

Just another WordPress.com weblog

Le pagine dei nostri libri

E' solo un punto di vista

%d blogger hanno fatto clic su Mi Piace per questo: