Category Archives: Cărţi

Leapşă de cetitoare !

De la Vania cetire şi lepşuire …

1. Când citiţi, pentru a marca locul unde aţi rămas cu lectura, folosiţi semne de carte sau îndoiţi paginile ?

Ştiu întotdeauna unde am rămas, dar am şi un semn de carte croşetat de mine când aveam 16-17 ani.

2. Aţi primit în ultimul timp o carte drept cadou şi dacă “da” care a fost aceasta ?

Da, am primit o carte în dar de la spitalul unde lucrez, se numeşte ” Resuscitarea cardiopulmonară şi cerebrală la adult ”.

3. Citiţi în baie ?

Ău, năăăăăăău ! … dar aş citi spălând vase !

4. V-aţi gândit vreodată să scrieţi o carte şi dacă “da” care ar fi fost aceasta  ?

Da, m-am gândit să scriu o carte cu titlul  ”Cafanu”.

5. Ce credeţi despre colecţiile de carte de la noi ?

Aici îl citez pe Alexandru” Înafară de o posibilă carte scrisă de Băsescu, apreciez orice, oriunde, oricum … ”

6. Care este cartea preferată ?

Nu am numai o carte preferată … Valiza cu zăpezi, Picnic la marginea drumului, Doctor Jivago, Cartea amăgirilor, Cireşarii, Harry Potter …

7. Vă place să recitiţi unele cărţi şi care ar fi acestea ?

Poveşti nemuritoare, Picnic la marginea drumului – Arkadi & Boris Strugatki, Harry Potter – J. K. Rowling, Doctor Jivago -Boris Pasternak, Cireşarii – Constantin Chiriţă, La Medeleni – Ionel Teodoreanu, Contele de Monte-Cristo – Alexandre Dumas, Jules Verne – Insula misterioasă

8. Ce părere aţi avea de o întâlnire cu autorii cărţilor pe care le apreciaţi şi ce le-aţi spune ?

I-aş asculta doar …

9. Vă place să vorbiţi despre ceea ce citiţi şi cu cine ?

Mi-ar place să discut cu oricine ar avea răbdarea de a mă asculta.

10. Care sunt motivele care vă determină să alegeţi o carte pe care să o citiţi ?

Păi cărţile de specialiate le citesc pentru ”că trebuie” …  autorul, titlul, recomandarea unui prieten …

11. Care credeţi că este o lectură “obligatorie”, o carte pe care cineva trebuie să o citească ?

”Cine suntem” de Dan Puric. Ar trebui să fie obligatorie !

12. Care este locul preferat pentru lectură ?

La umbra teiului din grădiniţa mea.

13. Când citiţi ascultaţi muzică sau lecturaţi în linişte ?

Nu m-au deranjat niciodată păsărelele din tei … hihihihi !

14. Vi s-a întâmplat să citiţi cărţi în format electronic ?

Ideea nu prea mă încântă, dar e ceva mai ieftin şi n-am mereu bani să cumpăr cărţi.

15. Citiţi numai cărţi cumpărate sau şi pe cele care sunt împrumutate ?

Împrumut cărţi de specialitate (medicină), dar am şi cumpărat mai ales on-line pentru că nu am întotdeauna timp să intru într-o librărie.

16. O carte este pentru mine … Cum aţi descrie o carte ?

UN PARADIS !

Şi pentru că dacă nu dau mai departe, am auzit că se va abate ghinionul asupra blogului, iată nominalizările: George, Ioann, Valive, Daurel, Zamfir, Dan şi Dănuca.


Katherine Mansfield

Katherine Mansfield : „Moartea care mă apasă”

Jurnal (1910 – 1922)

Duminică, dimineaţa ! Şi încă o duminică … Plouă şi astăzi – e o ploaie sâcâitoare ce pare fără sfârşit, trenând de la o zi la alta. Terminând de scris, am coborât la cină; înghiţisem un strop de supă când bătrânul doctor, care stătea lângă mine, îmi spuse: ” Te rog, du-te imediat în pat ” …  I-am urmat sfatul, docilă ca un mieluşel; am luat şi o cană cu lapte. A urmat o noapte de agonie. Când am crezut că s-a făcut dimineaţă am aprins o lumînare, să văd cât e ceasul; ei bine, era doar dousăprezece fără un sfert ! Acum ştiu bine ce înseamnă să rezişti tentaţiei de a lua un somnifer. Aveam pe noptieră, lângă pat, veronal. Uitarea – somnul adânc – atât de mult râvnită ! Totuşi nu l-am luat. M-am sculat şi m-am îmbrăcat …

22 Martie Am mers la Albert Hall cu B.C. Un concert prost şi plicticos. Cu toate astea, cred că mai bine mă simt printre cei care iubesc muzica decât printre alţii, se pare că aici e viaţa mea. Un violonist (foarte departe de mine) m-a salutat înclinând capul, părul îi crescuse ca şi lui G, imaginea asta mi-a sugerat gândurile de mai sus. Ar trebui să fiu în stare să scriu frumos despre aceşti oameni …

23 Martie Când rămân singură, mă simt oarecum deprimată. Dacă nu ar fi apărut J. în viaţa mea, aş fi trăit singură. Plouă, am răcit, şi focul nu mai arde. Afară vrăbiuţele ciripesc ca nişte puişori de găină. O, Doamne ! Sunetul ăsta îmi aminteşte de cu totul altceva ! Un soare cald, nişte mingi mici, galbene şi drăgălaşe, rostogolindu-se prin iarbă, şi Sheenan, care îmi întinde un pui micuţ înfăşurat cu o cârpă, să-l duc lîngă focul din bucătărie …

4 Aprilie (…) Dar niciodată nu am mai avut o zi aşa de îngrozitoare. Groaznic de însingurată. Se pare că numai ironia mi se potriveşte pentru scris. Cum încerc să descriu şi lucruri frumoase, totul se diluează în dulcegărie. Dar, în acelşi timp, mi-e frică să folosesc satira, şi uite aşa stiloul nu aşterne nimic pe hîrtie …

5 Aprilie Nicio altă pasăre nu stă în copac cu atâta semeţie ca porumbelul. El pare plasat acolo de Domnul însuşi. Cerul era de-un albastru mătăsos, cu pete albe, iar soarele strălucea printre frunze. Totuşi, copiii amărâţi şi gârboviţi mă fac să-l iubesc mai puţin pe Dumnezeu …

30 August Cred că mâine vom pleca la Cornwall. Mi-am recitit jurnalul. Spune-mi, există Dumnezeu ? Mă simt foarte bătrână în seara asta. Ah, ce bine-ar fi dacă aş avea pe cineva cu mine, care să mă iubească, să mă aline şi să-mi alunge gîndurile negre …


„Ca la carte”

Cristian Tabără va realiza la TVR emisiunea ”Ca la carte”, o dezbatere pe marginea apariţiilor editoriale care suscită un grad ridicat de interes public.

Prima ediţie va fi difuzată duminică, 25 octombrie, la 10.40. Este aceeaşi zi şi aproximativ aceeaşi oră la care Pro TV difuza Parte de carte, când Tabără lucra în grupul Pro. De altfel, Cristian Tabără declară că este o „emisiune aparte” care „merge mai departe”.

Cristian Tabără:

Cristi Tabără

„Mă bucur mult că TVR 1 găzduieşte un format dezvoltat şi îmbunătăţit al unei emisiuni care şi-a găsit un public al ei, care o iubeşte şi o aşteaptă”.

Fostul prezentator al Parte de carte de la Pro TV a venit la TVR în urmă cu o lună, în poziţia de director al deptartamentului Film.

Cristian Tabără, despre Ca la carte:

“O emisiune aparte merge mai departe, ca la carte. Dacă susţinem că tot românul s-a născut poet, trebuie să şi demonstrăm aceasta, de unde şi micul joc de cuvinte anterior.”

„ Mă bucur mult că TVR 1 găzduieşte un format dezvoltat şi îmbunătăţit al unei emisiuni care şi-a găsit un public al ei, care o iubeşte şi o aşteaptă. Astfel, Ca la Carte va sluji acestui public, precum şi dorinţei de a susţine dezbaterea de idei pe marginea cărţilor valoroase şi relevante pentru societatea românească a momentului actual.”

„Cred că revigorarea lecturii şi a dezbaterii oneste reprezintă o urgenţă a României, înainte ca mediocrizarea să anuleze orice speranţă.”

Sursa: Paginademedia.ro


Recomand – O carte de la Diana Corcan

Aharon Appelfeld - Povestea unei vieţi

AHARON APPELFELD – Povestea unei vieţi 
 (Polirom, 2009, traducere din limba ebraică şi note de Any Shilon)

… povestea unei vieţi retezate într-un punct, o viaţă care rămâne suspendată în aer; copilul Appelfeld ia totul de la zero la vârsta de 8 ani, în condiţiile instaurării unei singurătăţi lăuntrice care-i aduce tăcerea, o tăcere care rămâne să-l locuiască toată viaţa.

            Appelfeld este un supravieţuitor. El se salvează prin el însuşi, în condiţiile unei lupte teribile în căutarea identităţii sale ca om, dar şi ca scriitor.

            Appelfeld înţelege că dimensiunile unei drame oribile nu pot fi cuprinse decât la nivel personal, înţelege că, adresându-se celorlalţi, ca să fie credibil, trebuie să evite retorismul şi sentimentalismele.

            Naşterea unui limbaj propriu la un scriitor în formare – şi asta vizavi de o temă şi la un moment sensibil în nou înfiinţatul Israel, imediat după război – prin alegerea genului ficţional, în circumstanţele apropierii dificile de o limbă nouă (limba ebraică), depăşirea unei puternice bariere psihologice, căutarea unei voci interioare proprii, departe de patetism şi de declamaţia emfatică, toate acestea diferenţiază această carte de altele care se limitează numai la tema Holocaustului.

            Citind că limba maternă a lui Appelfeld a fost germana, că venea dintr-o casă în care se vorbea cu mândrie această limbă, o limbă pe care n-a ajuns s-o deteste mai târziu, n-ai cum să nu te gândeşti la Celan şi la alegerea lui de a-şi scrie întreaga operă în limba germană, limba ucigaşilor familiei sale. Acest lucru nu face decât să confirme individualitatea şi forţa unei limbi, faptul că ea este, într-adevăr, un organism viu, cu o identitate proprie, aproape detaşându-se de poporul pe care-l reprezintă nu cu mândrie în anumite momente.

            Appelfeld surprinde cu obiectivitate lumea israeliană de după război, captează o stare de spirit şi schiţează, totodată, şi lumea literară evreiască, punctând întâlniri importante pentru el cu scriitorii israelieni.

            Două trăsături cu totul speciale: această carte este un model în formarea oricărui scriitor. Ea demonstrează că nu există un moment prielnic sau nişte condiţii preliminare ca să te exprimi. Ca să ajungi la „ce” şi „cum” vrei să spui trebuie să parcurgi un drum lung, obligatoriu şi întotdeauna foarte greu. În al doilea rând, dar primordial când linia de demarcaţie dintre „a trăi” şi „a muri” devine subţire , ea reprezintă un model de căutare asiduă, un exemplu disperat în lupta devenirii ca om, arătând că cele două paliere – viaţa şi scrisul – nu pot fi separate.

Sursa: Cristian Robu Corcan –  Fanteziile realităţii


Confucius

” Spune-mi şi voi uita, arată-mi şi poate îmi voi aduce aminte, implică-mă şi voi înţelege ! ”

” Scăpaţi-vă de înţelepţi, alungaţi profesorii: atunci poporul va fi de o sută de ori mai câştigat. ”

” Arta de a conduce constă din alegerea corectă a funcţionarilor. Trebuie ridicaţi oamenii corecţi pentru ca ei să poată pune presiuni asupra celor incorecţi, căci astfel cei incorecţi (strâmbi) pot fi îndreptaţi. ”

” Conştiinţa – lumina inteligenţei pentru a distinge binele de rău. ”

” Să înveţi fără să gândeşti este fără sens, să gândeşti fără să înveţi este periculos. ”

” Vrei să trăieşti cum se cuvine ? Învaţă mai întâi să mori ! ”

” Când vezi un om bun, încearcă să-l imiţi, când vezi un om rău, analizează-te ! ”

” Ia seama dacă ceea ce făgăduieşti este drept şi cu putinţă, căci făgăduiala este datorie curată ! ”

” Omul superior acţionează înainte de a vorbi, iar apoi vorbeşte în conformitate cu acţiunile sale. ”

” Unde se găseşte un om care să fie pentru sine însuşi un cenzor sever, un martor, un acuzator, un judecător, care să-şi recunoască vina, să se cheme el însuşi în faţa tribunalului conştiinţei sale, să se recunoască vinovat şi să se pedepsească ?

Sursa: Citatepedia


Cişmeaua Beiului

Pe vremea când Dobrogea ducea povara de paşalâc, abia se aflase de izvorul Casimcea. Era ascuns de pădurile mari şi dese în care căprioarele veneau liniştite să se adape în apa limpede a izvorului.Fiul paşei din Babadag a pornit într-o dimineaţă, cu mai mulţi prieteni, să vâneze într-o pădure din preajma izvorului. Stând câteva ceasuri la pândă numai ce văzu o căprioară de o frumuseţe rară. S-a luat după ea şi, fără să bage de seamă, s-a depărtat de prietenii săi.

Dobrogea

Când au văzut că lipseşte cam de mult, prietenii au început să-l caute în jur. Nevăzând o urmă, măcar, aceştia s-au îndreptat prin desişul pădurii spre izvorul Casimcea, a cărui apă era, pe vremea aceea, foarte mare şi adâncă … Descoperind urmele calului prietenului lor, s-au luat după ele şi au ajuns la izvor. Aici, spaimă mare !  Turbanul fiului paşei plutea deasupra apei …

Dobrogea
Au înţeles că acesta se înecase şi au fugit înspăimântaţi să dea nenorocita veste, părintelui. Sărmanul părinte, ca să nu se mai întâmple şi altora aşa o nenorocire, a dat poruncă să fie aruncaţi în râu saci cu pietre, nisip şi lână. Cu vremea, fiindu-i înfundate toate ieşirile, izvorul a secat dar, în jur, pământul musteşte de apă.
 Şi acum, dacă izbeşti mai tare cu piciorul în pământ, simţi cum se clatină locul şi vezi cum apa se scurge încet spre vechea albie …
Oamenii din partea locului spun că, atunci când vin ploile mari şi când apele se umflă curgând zgomotoase, pârâul Casimcea seamănă cu cel de pe vremea paşei din Babadag. Izvorul în care şi-a găsit moartea frumosul fiu al paşei s-a numit de atunci „ Cişmeaua Beiului ” sau  „ Izvorul Casimcea ”.

Eugenia Doina Gemala – Legende din tinuturi dobrogene – Ed. Carminis


O Pauză !

De câteva zile mă încearcă un sentiment de respingere faţă de televizor şi de internet, aşa că … GATAAAA !

O Pauzăăăă !

Iau O Pauzăăăă” De cetit ” şi de ” Limpezit minţile ” ! :)