Little Fables

Leul adormise. Un şoricel trecu în fugă, peste el. Leul se trezi din somn şi îl prinse pe şoricel. Acesta începu să se roage de dânsul, să-i dea drumul, spunând:

– Dacă ai să mă laşi cu zile, am să-ţi fac şi eu un bine cândva.

Leul începu să râdă, adică cum poate un şoricel să-i facă lui un bine. Totuşi, îl lăsă să plece.

Peste câtăva vreme, nişte vânători îl prinseră pe leu şi îl legară cu funia de un pom. Auzind răgetele leului, şoricelul veni îndată, roase funia şi îi spuse:

– Îţi aminteşti cum ai râs de mine, fiindcă nu credeai că am să-ţi pot face un bine? Acum vezi şi singur, chiar şi de la un şoarece poţi trage uneori folos.

 Morala: Nimeni nu trebuie subestimat !

Gâştele

Cu o prăjină mare,
Ţăranul gâşte de vânzare
Mâna la târg.
Şi drept să zic:

În cârdul gâştelor, spre bună îndemnare,
Grăbind la zi de târg, bătea ades cam tare.
(Dar unde de câştig sau pagubă s-atinge,
Nu numai gâştele, şi omenirea plânge.)
Eu nu vinovăţesc ţăranul nicidecum;
Iar gâştele altfel aceasta judeca
Şi, întâlnindu-se c-un trecător pe drum,

Aşa striga:
— A ! Ce necaz, ce osândire !
Asupra gâştelor ce crudă prigonire !
Priveşte, un ţăran cum bate joc cu noi;
De astă-noapte el ne mână denapoi.
Lui, nătărăului, nu-i trece nici prin minte
Că are datorie a ne arăta cinste;
Căci noi ne tragem drept din neamul cel slăvit

Ce Capitolia din Rom’ au izbăvit !
Romanii, mulţămiţi, au pus şi sărbătoare,
Pentru aşa a lor prea vrednică urmare.

— Şi voi tot cu aceasta vreţi
A lumii slavă să aveţi ?
Au zis acel drumeţ.
— Strămoşii noştri …

 — Ştiu,
Dar eu la vorba mea să viu:
Ce faptă vrednică voi aţi făcut în lume ?
— Nimica, însă noi …
— Că numai de fripture voi
Sunteţi şi bune.

Lăsaţi dar pe strămoşi în pace:
Cu fapta e cinstit acel care o face.

Această fabulă a lămuri se poate,
Dar gâştele să nu se-ntarte.

Alecu Donici

Fabulă “politically correct”

 

Odată, Leul, Rege şi-Împărat,
Întreaga junglă a chemat la sfat: –
Iubiţii mei, a cuvântat Felina,
Eu vă iubesc mai mult decât lumina,
Dar mi-este greu dreptatea s-o împart,
Şi libertatea, şi democraţia,
Când unii dintre voi, aici, de faţă,
Cu mult prea multă hrană se răsfaţă!
De pildă, tu, furnica, n-ai ruşine?
Nu-mparţi nimic din masa ta, cu noi!
Mănânci prea mult! Enorm!Nu se cuvine
Să mai posteşti, căci toţi avem nevoi?
Iar tu, gurmand gândac, şi tu, brotace,
Chiar nu vedeţi ce mult v-aţi îngrăşat?
Atât de lacomi sunteţi, şi rapace,
Că nimănui, o frunză nu aţi dat!
Vai mie, că mă rog, postind într-una
Ca rege peste regnul animal,
Să fie necuvântătoarele – ca una!
Şi tot vorbind aşa, zări un cal –
Vă rog să mă scuzaţi pentru o clipă!
Să-mi iau şi eu fărâma de pesmeţi!
Şi Leul mâncă calul tot, în pripă –
Şi reveni-n studioul de potenţi –
Aşa cum vă spuneam, ştergându-şi botul,
Se cade, zise Leul, să postim!
Şi când mâncăm, la toţi să dăruim
Democraţia, Libertatea – Totul !

Morala: Unde e, s-o împărţim ? …

 

Jianu Liviu-Florian