Category Archives: Poveşti

RISCUL – Rudyard Kipling

Râzând,

Rişti să pari nebun.

Plângând,

Rişti să pari sentimental.

Întinzând o mână cuiva,

Rişti să te implici.

milano by magdammus

Arătându-ţi sentimentele,

Rişti să te arăţi pe tine însuţi.

Vorbind în faţa mulţimii despre ideile şi visurile tale,

Rişti să pierzi…

Iubind,

Rişti să nu fii iubit la rândul tău.

Trăind,

Rişti să mori…

Sperând,

Rişti să disperi,

Încercând măcar,

Rişti să dai greş…

Dar dacă nu rişti nimic,

Nu faci nimic,

Nu ai nimic,

Nu eşti nimic…

Preluat da la: innerspacejournal


I want to live in Narnia …

I want to live in Narnia …

Why can’t each of us find a place like Narnia ?


If I could be where you are …

Ți s-a dat să vezi tot… răul și tristețea, întrebare fără de răspuns, mirarea că ești așa cum ești,  frumosul ce vrei să-l pui pe o placă de memorie ce ține istoria… vechi și nou ești, împletite în degete ce mângâie biletul către țară…
Și frumos …

Frumosul din mine o să-l țin în brațe până m-oi destrăma …
Ai să fii până când trupul te va trăda, dar nu pentru mult timp, pentru că apoi ai să renaști mai mult în suflet și ai să o iei de la început.
Știu …oh …poate într-o altă viață în care nu voi mai fi atât de singură …

Ești tu o Eva primordială;
Ești iubire fără de pauză;
Ești frântă în tine adânc;
Ești făcută din aluatul secolului trecut;
Când erai plimbată cu trăsura …

CAFANU …


Pilotul …

Mulțumesc ….

Știu ce spune el, știu bine și toamna și sandalele și rochița, chiar dacă era ștampilată a fiind anilor ’70, mai știu că ploaia aducea orașul mai aproape, într-un fel de dor văzut de sus, când norii nu știau hotare și când unde-mi eram ar fi fost tot acolo în acel apartament, unde credeam că am să fiu așteptat ca un Iisus, fără altă patrie decât poalele unei fete…

Eram obosit de aer, de zbor și de păsări ce nu le voiam ucide cu elicea, eram doar dor de orașul ce-l știam și ce-mi cânta trist o melodie pierdută în salcâmii unei bariere de cale ferată și mi-e trist că-mi eram tânar… și au să fie și alții triști la fel …

CAFANU


Imagini de călătorie …

În călătoria aceasta cred că am să mă plictisesc de moarte …

Abia a început să se lumineze, dar, mai târziu, cred c-am să mor de cald. Şi trenul hodorogeşte şi bodogăneşte… Să încerc să mă uit pe fereastră… Cerul e roşu ca după pârjol. Şi iarba pare roşiatică. În depărtare se văd câteva case albe, cu geamuri mici şi o bisericuţă care se arată după un deal. Mai departe nu se văd decât dealuri cu vii şi livezi. Trenul trece în goană pe lângă câteva sate, în gările cărora nu se opreşte.

Trece în goană, pufăind şi şuierând …

 Dar, acum imaginea s-a schimbat. În zare se arată munţii cu piscurile lor cărunte. Dealurile au rămas mult în urmă. Am să văd păduri, poieni, am să văd mai de aproape piscurile înzăpezite ale bătrânilor Carpaţi. Se apropie un tunel… întuneric… Parcă e noapte. Oare cât de lung e tunelul ? Nu e prea lung. Trenul a ieşit din nou la lumină; acum mă orbeşte. Mai departe se zăresc din nou munţii. Ce frumoşi sunt … În depărtare se văd case mici şi blocuri. Trenul se opreşte într-o gară. Ce gară o fi ? Nu e agăţată nicio tăbliţă pe care să scrie numele gării. Ba da: uite o tabliţă albastră de metal, pe care e scris ceva cu litere mari, albe. Tăbiţa e agăţată deasupra unor butoane pe care scrie… Fumatul interzis ! Sunt dezamagită… Care o fi numele gării ? Nu mai e timp de căutat. Trenul porneşte mai departe şuierând. E o căldură – pe semne ca la topire. Nu mai pot să stau lângă geam. Îmi rezem capul de sacoşa atârnată în cui şi … adorm.

Abia la asfinţit, când totul era roşu ca atunci cand am plecat din Tulcea, bunica mă trezi. Ajunsesem la Braşov. Cum ? Am dormit atât de mult ? Călătoria s-a sfarşit ? Din păcate, da … N-am să pot urmări forfota oamenilor din gări, n-am să mai văd unul după altul oraşele, la fereastra compartimentului rămas gol.

Călătoria s-a sfârşit …


Lacul …

Nu ştiu cum se făcea, dar ori de câte ori aveam o clipă de răgaz, mi se pierdeau urmele de prin ogradă şi mă abăteam, pe furiş, la iazul din marginea Pădurii, unde mă atrăgea o putere miraculoasă …

 Nu ştiu ce mă chema acolo dar de chemat mă chema ceva. La pescuit nu mă duceam, fiindcă nu era peşte ca să stau cu undiţa în apă, dar mă pierdeam de fiecare dată în umbra trestiilor, sau uneori urcam în marginea Pădurii, pe dâmb, de unde vedeam peste întreaga suprafaţă a apei o privelişte încântătoare. Stând cu genunchii la gură, sau cu picioarele încrucişate sub mine, mă adânceam în gânduri aşa cum se adâncea câte o piatră aruncată în cleştarul apei. Privirea-mi rămânea pironită asupra locului unde căzuse Piatra, urmăream zecile de cercuri concentrice care se măreau până se confundau cu întreaga suprafaţă a apei. Totul trecea apoi sub tăcere …

Unde a ajuns Piatra ? …mă întrebam. Poate a ajuns la vreun castel cu Feţi Frumoşi, cu Ilene-Cosânzene, cu palate de aur sau de aramă …aşa-mi povestea bunicul, că în adâncul apelor locuiesc fiinţe din basme. Mă gândeam că acolo în adânc trebuie să fie precis o altă lume, a Viselor, cu Ilene Cosânzene şi Feţi Frumoşi, ca în Poveşti. Ce mult doream în clipa aceea să fiu o Piatră, să pătrund în feeria acelei Lumi Necunoscute, sau chiar o Broască. Se zice ca unele Zâne din Împărăţia Apelor ies la suprafaţă uneori sub chip de Broască, fiindcă au fost Vrăjitoare. Atunci aş fi dorit să devin un Făt-frumos şi cu paloşul fermecat să retez capul răufăcătorului. Rămâneam însă cu dorinţa neîmplinită. Ce istorie o fi purtând în oglinda Lacul acesta ?


Daruri de Crăciun …

România cumpără un avion de luptă, de 4 miliarde de EURO sau DOLARI. Un avion de luptă de ultimă generaţie este, cu adevărat, indispensabil României …

  • El poate fi folosit în lupta împotriva microbilor din spitale.
  • Poate ajuta pensionarii să lupte cu pensiile microscopice, preţurile pantagruelice ale alimentelor, sau ale medicamentelor, cu success fulminant.
  • Poate fi utilizat în agricultură, în lupta împotriva lăcustelor, omizilor, gândacilor, şi atâtor altor dăunători agricoli, sau în lucrările de arat, semănat, recoltat, etc.
  • Poate fi predat în şcoli, în lupta împotriva prostituţiei, drogurilor, şi analfabetismului din mediul rural, mai ales.
  • Poate decide soarta războiului în lupta totală împotriva ororilor şomajului.
  • Poate distruge, în sfârşit, asediul inflaţiei, şi ofensiva preţurilor, în economie.
  • Poate câştiga de unul singur bătălia împotriva malnutriţiei, sărăciei, şi mizeriei.
  • Poate învinge, în mod miraculos, dictatura salariilor jalnice ale majorităţii românilor.
  • Poate ridica, din câteva bombe şi rachete, biserici.
  • Poate aduce laptele atât de scump, şi rar, în maternităţi.
  • Poate vorbi cu extremă elocvenţă despre libertate, democraţie, drepturile omului.
  • Poate face minuni, acolo unde românul nu mai are nici-o speranţă.

Se spune că numai comisionul de vânzare al avionului va ajunge la 100 de milioane de euro ( sau dolari ). În mediile de decizie, există o tensiune legată de furnizor: Europa, sau America. Cât despre plătitor, nu există nici-un dubiu: să ne aducem aminte de o frumoasă vorbă populară românească care spune aşa: “Turcul plăteşte”. Şi în cazul nostru, al românilor, să ne bucurăm că turcul achită toate datoriile interesului nostru naţional. Să mulţumim, măcar de sărbătoarea naşterii Domnului, turcului, cu un colind neaoş …

“ Doamne, Doamne, mulţi zic Doamne,
Dumnezeu pare că doarme,
Cu capul pe-o mânăstire,
Şi de nimeni n-are ştire. ”

Mă gândesc, totuşi, că un asemenea avion fabulos este prea puţin pentru un popor atât de mare. Poate, totuşi, vopsit în culorile tututor partidelor politice, avionul ne va aduce, şi de unul singur, Victoria în lupta împotriva terorismului economic, şi politic, mondial. Chiar dacă în limba română mai există şi zicerea: “Ce, mă, eşti turc ?”, cu sensul că “turcul nu înţelege nimic din ceea ce îi spui”, îmi exprim convingerea că mătuşa Europa, sau unchiul Sam, nu vor înţelege nici dânşii, nimic, şi vor mai încheia un business pe viaţa turcului.

Aferim !

 Liviu Florian JIANU