Archivi tag: Poezie

Antonio Cirillo – Solo un freddo niente

Una racolta di poesie che rappresenta un viaggio, un percorso di vita evolutosi in tempi e spazi diversi ma che, anche a fronte di tanti cambiamenti, ha sempre portato con sé quell’irrefrenabile voglia di scoperta.

Attraverso le poesie di Antonio Cirillo è possibile scorgere la vita che ci circonda e tanti piccoli pezzi di noi stessi, che giorno dopo giorno, anno dopo anno, mettiamo in valiggia. Nuove esperienze e nuove consapevolezze si susseguono in queste liriche e tratti post-moderne, in grado di segnare nel profondo l’animo del lettore così come hanno fatto con l’autore stesso, il quale riconosce la presenza di momenti della vita in cui è necessario affrontare con coraggio anche le situazioni peggiori. Dalle difficoltà si esce sempre piu maturi e temprati, e nonstante la lontananza dalla sua patria, Cirillo porta con sé il ricordo vivo di luoghi e sensazioni che conserverà per sempre nel suo cuore.

Il libro può essere ordinato online su Amazon o in 46000 librerie in tutta Italia. Contattatemi per ogni informazione!


Pâinea postului

Atâți copii pe lume mor de foame,
În timp ce-atâția oameni sunt obezi –
Că de-ar posti bogații lumii, Doamne,
Ai sătura săracii, ca pe iezi –

Și zile trec, și zile vin, rămâne
Aceeași diferență între vii:
Se-ngrașă unii ieri, și azi, și mâine,
Și alții mor de foame, de copii –

Și nici măcar la pâine nu-i egală
Dreptatea de-a fi om, nici în mormânt –
Și nici măcar la haine, sau la boală,
Nu e destulă milă pe pământ –

Dă-mi, Doamne, -aici tăria de a ține
Vicleana fire-n post, ca să adun
Din postul meu, măcar un colț de pâine,
să-l dau unui flămând, și să îi spun:

“Azi, Dumnezeul meu, săracul, n-are
Așa cum n-au nici oamenii bogați
Un colț de pâine măcar de-alinare:
Dar Domnul mi-a dat mie îndurare
Să-ți dăruiesc din postul meu mâncare,
căci noi, copiii lumii, suntem frați.”

Liviu Florian Jianu


If Tomorrow Starts Without Me…

If tomorrow starts without me, and I’m not here to see,
If the sun should rise you find your eyes all filled with tears for me;
I wish so much you wouldn’t cry the way you did today,
While thinking of the many things we didn’t get to say.

I know how much you love me, as much as I love you
And each time that you think of me, I know you’ll miss me too.
But when tomorrow starts without me please try to understand,
That an angel came and called my name and took me by the hand.
He said my place was ready, in heaven far above
And that I’d have to leave behind all those I dearly love.
But as I turned and walked away a tear fell from my eye.
For all my life I’d always thought, I didn’t want to die.
I had so much to live for, so much left yet to do.
It seemed almost impossible that I was leaving you.
I thought of all the yesterdays the good ones and the bad.
I thought of all the love we shared, and all the fun we had.
If I could relive yesterday, just even for a while,
I’d say goodbye and kiss you and maybe see you smile.
But then I fully realized that this could never be,
For emptiness and memories would take the place of me.
When I thought of worldly things I might miss come tomorrow
I thought of you and when I did my heart was filled with sorrow.
When I walked through heavens gates I felt so much at home.
God looked down and smiled at me from his great golden throne
He said, “This is eternity and all I’ve promised you”
Today your life on earth has passed but here life starts anew.
I promise no tomorrow, but today will always last
And since each day is the same there’s no longing for the past.
You have been so faithful so trusting and so true.
Though there were times you did some things you knew you shouldn’t do.
You have been forgiven and now at last you’re free.
So won’t you come and take my hand and share my life with me?
So when tomorrow starts with out me don’t think we’re far apart,
For every time you think of me, I’m right here in your heart.

Author: David Romano


Dumnezeu se uită în inima ta…

“Dumnezeu se uită în inima ta” – Cleopa Ilie

Câtă putere pe lume-ai avea,
Câtă avere, câte palate,
Dacă-ai avea pe lume de toate,
Dumnezeu se uita în inima ta…

Ce bogăţie pe lume-ai avea,
ce garderobă, ce muzichie,
maşini la scară, politichie,
Dumnezeu se uita în inima ta…

Ce desfătare pe lume-ai avea,
Câte briliante, câte safire,
Câţi să te-aplaude, câţi să te-admire,
Dumnezeu se uită în inima ta…

Ce feerie pe lume-ai avea,
Câte festinuri, ce mai bucate,
Delicatese prea delicate,
Dumnezeu se uită în inima ta…

Ce-nţelepciune pe lume-ai avea,
Câtă cunoaştere, câtă ştiinţă,
Ce – omenie, ce – conştiinţă,

Dumnezeu se uită în inima ta…

Jianu Liviu Florian


Anche tu sei l’amore… 

Anche tu sei l’amore.
Sei di Sangue e di Terra
come gli altri.

Cammini come chi non si stacca dalla porta di casa.

Guardi come chi attende
e non vede.

Sei terra che dolora e che tace.

Hai sussulti e stanchezze,
hai parole-cammini in attesa.

L’amore è il tuo sangue – non altro.

Pavese – “Anche tu sei l’amore”


Horațiu Mălăele…

mi-e dor de tine
mi-e dor de tine,

ca unei beri de-un pic de ghiață
ca unui mort de-oleacă viață

ca unei Londre de o ceată
ca unui do de-o cântăreață

ca unui ac de-un pic de ață
ca unei carți de o prefață

ca unei pușcării de-o hoață
ca unui mic scanal de-o țață.

și iarăși, pentru a câta oară,
ca unui eschimos de-o portocală

ca unui tren de-o mică gară
ca unui pepene de-o vară

ca unui pesimist de-o cioară
ca unui azi de-odinioară

Horatiu Malaele – Din rătăciri


De citit cu răbdare şi grijă …

Duhovniceasca de Tudor Arghezi 

Ce noapte groasă, ce noapte grea !
A bătut în fundul lumii cineva.
E cineva sau, poate, mi se pare.
Cine umblă fără lumină,
Fără lună, fără lumânare
Şi s-a lovit de plopii din grădină ?
Cine calcă fără somn, fără zgomot, fără pas
Ca un suflet de pripas ?

IISUS by MAGDAMMUS

Cine-i acolo ? Răspunde !
De unde vii şi ai intrat pe unde ?
Tu eşti, mamă ? Mi-e frică,
Mamă bună, mamă mică !
Ţi s-a urât în pământ.
Toţi nu mai sânt,
Toţi au plecat de când ai plecat.
Toţi s-au culcat, ca tine, toţi au înnoptat,
Toţi au murit detot.
Şi Grivei s-a învârtit în bot
Şi a căzut. S-au stârpit cucuruzii,
S-au uscat busuiocul şi duzii,
Au zburat din streaşina lunii
Şi s-au pierdut rândunelele, lăstunii.
Ştiubeiele-s pustii,
Plopii-s cărămizii,
S-au povârnit păreţii. A putrezit odaia…
Ei! cine străbătu livada
Şi cine s-a oprit?
Ce vrei? Cine eşti
De vii mut şi nevăzut ca-n poveşti ?
Aici nu mai stă nimeni
De douăzeci de ani…
Eu sânt risipit prin spini şi bolovani…
Au murit şi numărul din poartă
Şi clopotul şi lacătul şi cheia.
S-ar putea să fie Cine-ştie-Cine…
Care n-a mai fost şi care vine
Şi se uită prin întuneric la mine
Şi-mi vede cugetele toate.
Ei! Cine-i acolo-n haine-ntunecate ?
Cine scobeşte zidul cu carnea lui,
Cu degetul lui ca un cui,
De răspunde-n rănile mele?
Cine-i pribeag şi ostenit la uşă ?
Mi-e limba aspră ca de cenuşă.
Nu mă mai pot duce.
Mi-e sete. Deschide, vecine,
Uite sânge, uite slavă.
Uite mană, uite otravă.
Am fugit de pe Cruce.
Ia-mă-n braţe şi ascunde-mă bine.


%d blogger hanno fatto clic su Mi Piace per questo: