Tag Archives: Fotografie

Thank God, It’s Christmas !

Christmas is a time to reflect on the whole year,
A time of renewal and hope, giving, helping and sharing, but most of all, LOVE !

DSC_0615


School of Gods …

School of Gods by Magdammus


Leonardo …

Leonardo by Magdammus flytography

Respectă astea pentru sănătate: cinezi puţin. Mănânci când foamea-i dură.
Să mesteci bine, să nu bagi în gură decât uşoare şi fireşti bucate.
Fugi de furii, de aer ce stricat e, fii sceptic de a leacurilor cură; să nu dormi la amiazi, căci e tortură, iar după prânz nu sta adus pe spate.
În vin puţin dar dens să-ţi stea râvnirea; nu-l bea pe gol stomac şi nu’ntre mese; nu’ntârzia nici nu-ţi grăbi ieşirea.
Cergi când te culci uşor să te apese, nu faţa-n sus, nu barba-n piept: strici firea, iar cu mişcarea să nu faci excese.
Fă din odihnă şi din zâmbet rege.
Fugi de desfrâu.

Dieta fie-ţi lege !

Sonet – Leonardo da Vinci


România inhalează indiferenţă !

indifference annihilates me  by mihai kaizer

Photography by Mihai Kaizer


Miracolo a Milano

Ci basta una capanna
Per vivere e morir
Ci basta un po’ di terra
Per vivere e morir
Chiediamo un par di scarpe
E anche un po’ di pan…
A queste condizioni
Crederemo nel doman
A queste condizioni
Crederemo nel doman

Milano by Magdammus

Dal film “Miracolo a Milano” di Vittorio De Sica – 1951


De citit cu răbdare şi grijă …

Duhovniceasca de Tudor Arghezi 

Ce noapte groasă, ce noapte grea !
A bătut în fundul lumii cineva.
E cineva sau, poate, mi se pare.
Cine umblă fără lumină,
Fără lună, fără lumânare
Şi s-a lovit de plopii din grădină ?
Cine calcă fără somn, fără zgomot, fără pas
Ca un suflet de pripas ?

IISUS by MAGDAMMUS
Cine-i acolo ? Răspunde !
De unde vii şi ai intrat pe unde ?
Tu eşti, mamă ? Mi-e frică,
Mamă bună, mamă mică !
Ţi s-a urât în pământ.
Toţi nu mai sânt,
Toţi au plecat de când ai plecat.
Toţi s-au culcat, ca tine, toţi au înnoptat,
Toţi au murit detot.
Şi Grivei s-a învârtit în bot
Şi a căzut. S-au stârpit cucuruzii,
S-au uscat busuiocul şi duzii,
Au zburat din streaşina lunii
Şi s-au pierdut rândunelele, lăstunii.
Ştiubeiele-s pustii,
Plopii-s cărămizii,
S-au povârnit păreţii. A putrezit odaia…
Ei! cine străbătu livada
Şi cine s-a oprit?
Ce vrei? Cine eşti
De vii mut şi nevăzut ca-n poveşti ?
Aici nu mai stă nimeni
De douăzeci de ani…
Eu sânt risipit prin spini şi bolovani…
Au murit şi numărul din poartă
Şi clopotul şi lacătul şi cheia.
S-ar putea să fie Cine-ştie-Cine…
Care n-a mai fost şi care vine
Şi se uită prin întuneric la mine
Şi-mi vede cugetele toate.
Ei! Cine-i acolo-n haine-ntunecate ?
Cine scobeşte zidul cu carnea lui,
Cu degetul lui ca un cui,
De răspunde-n rănile mele?
Cine-i pribeag şi ostenit la uşă ?
Mi-e limba aspră ca de cenuşă.
Nu mă mai pot duce.
Mi-e sete. Deschide, vecine,
Uite sânge, uite slavă.
Uite mană, uite otravă.
Am fugit de pe Cruce.
Ia-mă-n braţe şi ascunde-mă bine.


“CEVA”

Motto:  “Cea mai mare faptă bună este rugăciunea”  – Părintele Cleopa Ilie

Una din ultimele zile de campanie electorală.
Într-o emisiune televizată, un candidat cu o carte de vizită prodigioasă, somitate naţională şi internaţională în profesie, mărturiseşte o scenă care l-a impresionat în călătoriile sale electorale: un om, un alegător, căruia i-a oferit pliantul cu oferta sa electorală, a luat pliantul în mână, i-a privit lung fotografia, şi a spus: “Omul acesta va face, oare, CEVA pentru noi?” Istorioara povestită de candidat impresiona, pentru că lumea aşteaptă. Alegătorii aşteaptă. Poporul aşteaptă. Aşteaptă “CEVA” de la cei aleşi.

Duomo by Magdammus
Cu gândul la această istorioară, cu timpul, mi-a venit în minte o alta: un morar, dintre cei care macină grâul la moară, şi trăieşte din uiumul, din cota parte pe care o opreşte fiecăruia, din ceea ce i-a măcinat, a fost învinuit că fură câte o mână de boabe din sacul fiecărui ţăran. Morarul a răspuns:dacă eu iau de la fiecare din cei care vin la mine câte o mână de grâu, nimeni nu simte. Dar dacă fiecare dintre cei care macină la mine îmi ia câte un fir de păr din cap, eu voi rămâne, fără îndoială, chel.
Cu alte cuvinte, dacă fiecare alegător din cei câteva mii,zeci de mii, arondaţi unui candidat, aşteaptă câte CEVA de la candidat, teamă îmi este că mai degrabă omul politic, asemenea morarului din pildă, va rămâne chel, înainte de a apuca să ofere măcar un fir de păr fiecărui alegător.
De ce oare, omul care a privit fotografia candidatului, nu a spus: “Voi face oare, eu, CEVA, pentru omul pe care îl aleg?” De ce lumea aşteaptă, alegătorii aşteaptă, poporul aşteaptă “CEVA”, de la cei aleşi, în loc de a fi ei aceia care oferă “CEVA”, un lucru cât de mic, un CEVA minuscul, dar CEVA, în fiecare zi, celor pe care îi aleg?
Şi pentru că în timpul campaniilor electorale, cu osebire, se împart din belşug, de varii partide, icoane şi iconiţe, dar atunci, şi numai atunci, îmi mai aduc aminte un amănunt: Iisus Hristos ne vorbea aşa: Căutaţi mai întâi Împărăţia Cerurilor, şi toate celelalte vi se vor adăuga vouă. Să îmi fie permis să remarc în aceste spuse un detaliu, deranjant pentru cei care aşteaptă CEVA, de la Dumnezeu,sau de la un ales. Înainte de a aştepta “CEVA” de la ei, , să fim noi cei care le oferă, în fiecare zi, “CEVA”.
Altminteri, cu amărăciune, nu facem decât să ne întoarcem la o scenă a piesei “A treia ţeapă”, de Marin Sorescu, în care domnitorul Vlad Ţepeş, asaltat de un popor de cerşetori, priveşte în gol, cutremurat, şi rosteşte: “De unde atâţia milogi?”

LIVIU – FLORIAN JIANU – 28 noiembrie 2008