Monthly Archives: Noiembrie 2012

La mulţi ani, Andrei ! La mulţi ani, Cafanu !

– Ai ales… Streets with no names, ai uitat de Pride şi ai înţeles… C’est la vie;

– E Andrei azi, să-l sărute Domnul !

– Amin !

– Amin ţie mamă ce-ţi duci dorul !

– De azi dimineaţă încerc să nu plâng… să nu las totul aici …şi să vin acasă…

– Trece, Mădilina… totul trece;

Totul… şi viaţa ce o ştim aşa cum este; aşa cum a fost, aşa cum nu încă o ştim…

– M’ai învăţat să ştiu, mă vei învăţa să ştiu …mulţumiri …

– Ştiu şi plânsul, nu plecasem încă din ţară şi plângeam de dor şi am avut tăria să nu mă cred nebun; şi am rămas cu dorul şi nu am să-l uit;

– Mulţumiri pentru stat alături, Cafanu !

– Am „mâncat” pâinea; nu o spun cu aroganţa celui ce a avut experienţa; ci cu înţelegerea a ceea ce-ţi eşti acum.

– Mult frumos, Cafanu !

– Eşti frumoasă tu atât timp cât nu uiţi ce eşti; nu uiţi că-i eşti datoare …ţărânii.

– Nu uiţi ca-ai născut un pui în ţărâna de acolo unde se adună praful oaselor bunilor… cum de nu putem scăpa de praful acesta ?

Cum de alţii pot şi noi românii nu ?

– E dor, Cafanu …e mult dor …

– Şi-i dor de sărbători cu cineva alături de suflet … şi dor de copilărie, unde o casă în care păpuşa era mai mare decât copilăria, era iubită fără să ceară de mâncare… Şi-i dor de o casă de la bunici în care eram iubită mai mult decât puţul de apă din curte; e dor de un câmp ce numai adolescenţa l-a ştiut în splendoarea lui; şi-i dor de un cineva care nu a ştiut că mi-e dor; Şi-i iară dor de o iarnă înzăpezită ce privea o catedrală ce-şi găsea picturile încă umede; Şi-i dor de ce eram şi nu mai sunt; mi-e dor de fragi şi frunze şi pământ; de cer şi nori şi o parcare; de linii de tramvai şi lumânări; de iasomie şi de tamâie durere; de tot şi de mine

Pace ţie Mădilina !

Cafanu …


La storia siamo noi !

Paolo Borsellino (n. 19 ianuarie 1940, Palermo, Italia, d. 19 iulie 1992, Palermo) a fost un magistrat italian anti-Mafia, asasinat în Palermo cu o mașină-capcană, la mai puțin de două luni după colegul său Giovanni Falcone.

In Italia, anul acesta, a fost lansată o nouă anchetă privind atentatul care a costat viaţa judecătorului sicilian Paolo Borsellino şi a escortei sale în 1992. Persistă zone de umbră şi anchetatorii evocă, între altele, raţiuni de stat şi mâna serviciilor secrete.
Judecătorul sicilian Paolo Borsellino şi cinci agenţi din escortă au fost asasinaţi de Cosa Nostra, la 19 iulie 1992, pentru că magistratul se opunea unei negocieri în curs între Mafie şi statul italian. Afirmaţia se află în motivaţiile mandatelor de arestare lansate de Parchetul din Caltanissetta contra a patru mafioţi aflaţi deja în detenţie.

Asasinarea judecătorului Borsellino, simbolul luptei antimafia, în 1992, 57 de zile după cea a judecătorului şi amicului său, Giovanni Falcone, a traumatizat Italia.

Acum, după 20 de ani, fiul judecătorului Borsellino a acordat un interviu revistei L’Express în care evocă  pista trădării la cel mai înalt nivel. El este în prezent comisar de poliţie la Palermo. Anul acesta, Italia a celebrat eroii luptei antimafia, Falcone şi Borsellino, două morţi peste care pluteşdouă morţi peste care pluteşte încă un văl de umbră. În procesul care a urmat asasinării lui Borsellino a fost acuzată Cosa Nostra, dar în 2008 un mafiot pocăit, Gaspare Spatuzza, a obligat magistraţii sicilieni să redeschidă ancheta, dezvăluind o incredibilă gaură neagră judiciară. Cel care s-a autoacuzat de atentat, Vincenzo Scarantino a recunoscut în faţa judecătorilor că ex-şeful poliţiei din Palermo, Arnaldo La Barbera, i-a dictat declaraţia sub tortură. De ce ? Şi atunci revine întrebarea: cine l-a ucis pe Borsellino ?
Un nou scenariu evocă un scandal de stat pe fondul negocierilor secrete între statul italian şi mafie, despre care erau informate „cele mai înalte autorităţi”, după cum afirmă astăzi magistraţii italieni. Ei au plasat sub anchetă, alături de boşi mafioţi, doi foşti miniştri, cel al Justiţiei, Giovanni Conso, şi de Interne, Nicola Mancino.

Strategia teroristă a mafiei a continuat şi în vara anului 1993 au explodat bombe la Roma, Milano şi Florenţa, făcând zece morţi şi zeci de răniţi. În toamnă, atentatele au încetat şi numărul mafioţilor supuşi articolului „41 bis” a trecut de la 1.200 la 400.

Dar, peste afacere pluteşte o teribilă suspiciune. În garajul unde Fiatul 126 a fost umplut cu explozibili, mai mulţi mafioţi pocăiţi au semnalat prezenţa unui bărbat care nu aparţinea Cosei Nostra. Ce s-a întâmplat cu agenda roşie pe care Borsellino nota tot şi pe care primii carabinieri veniţi la locul atentatului au găsit-o, dar care apoi a dispărut? În aceste două episoade, anchetatorii evocă mâna serviciilor secrete. Acum, problema nu mai este de a şti dacă statul italian a negociat cu mafia, ci dacă a participat şi la asasinarea lui Paolo Borsellino.

„Cui îi este frică moare în fiecare zi, cine nu se teme… moare doar o singură dată !

„Politica și mafia sunt două puteri care locuiesc și controlează același teritoriu: se războiesc, sau… vor fi de acord.”

„Este normal să existe frică în fiecare persoană, cel mai important lucru este ca aceasta să fie însoțită de curaj

„Nu ar trebui să fim copleșiți de frică, în caz contrar aceasta devine un obstacol în calea progresului”

PAOLO BORSELLINO – PROCUROR ANTIMAFIA

De la Wiki cetire 😉


Flytography – Milano

Această prezentare necesită JavaScript.


Lumină şi Sunet

Trăim uneori din praful stelelor, când nu mai înţelegem nimic, o uvertură de lumină şi sunet ce doar liniştea nopţii ne-o poate da …


Child in time …

Sufletul nu are zile de zăbovire, este etern, doar se rătăceşte în infinitul altor suflete …


Cu ce n-am greşit ?

De ce mi-e dragostea, ciulin,
Şi mângâierea, buruiană,
Învăţătura, chin şi spin,
Şi roada de smochin, doar mană ?

De ce cu fiecare zi
Lumina ce-o vedeam odată
Este blestemul de-a privi
În bezna cea imaculată ?

De ce şi zborul mi s-a frânt,
De ce nici pasul nu mai pune,
Nici mâna – bine pe pământ –
Nici mintea – mir de rugăciune ?

De ce povara de nu-mi ştiu
Purta nici mie, cum s-ajut
Să-şi poarte crucea lui, un fiu ?
De ce cu fapta, nu zbor mut ?

De ce n-am ştiinţă, nu am har,
Să fiu atât de înţelept,
Încât să beau din Tine-amar,
Şi să-l împart – precum e drept ?

Deşertăciunea mea sub cer,
Pe-o rogojină de poem,
Doamne, din Tine, fur în ger,
Dragostea toată, din blestem …

Liviu Florian Jianu – 23 iunie 2009


J’adore Jarre !

Jarre are o tristeţe, o uitare înapoi, un dor pus pe sunete, are melodia sufletului în note alterate de sunetele cele mai noi, este unic şi va rămâne aşa …