Non è il Natale di abbracci, baci e grandi tavolate.
Natale 2020 è nel rispetto delle regole per della vita degli altri.
Buon Natale a tutti !
Crăciunul 2020 nu este Crăciunul îmbrățișărilor, sărutărilor și al meselor mari, ci al respectării regulilor pentru viața altora.
Crăciun fericit tuturor!
Naşterea Domnului să ne binecuvănteze sufletele !
Să-L primim pe Domnul nostru Iisus în ieslea sufletului nostru şi să-L iubim !
Crăciun Binecuvântat !
Un pic din Atmosfera Crăciunului în avans nu strică nimănui, nu-i aşa ?
Deşi sunt o tradiționalistă, în acest an, inima mea, chiar are nevoie de un strop din Magia Crăciunului…
Christmas is a time to reflect on the whole year,
A time of renewal and hope, giving, helping and sharing, but most of all, LOVE !
Domnul cu noi şi cu cei ce-i iubim !
Linişte de suflet şi bine pentru toată lumea !
CRĂCIUN LUMINAT !
Cu toată bucuria şi tristeţea lui…
Ne împodobim trupul şi ne vrem sufletul la fel;
Dar trupul minte de multe ori;
Ramâne sufletul doar să ştie ce-i podoabă vrută;
Şi iartă-l Doamne dacă se leapadă de credinţă;
Şi-i dă-i Doamne iubire, că atunci nici lepădarea de credinţă nu mai este păcat;
Şi nu-i da Doamne păcatul înţelegerii păcatului,
Până acolo unde ar vrea să nu mai fie suflet;
Dă-i doar ce poate purta;
Că-i doar om şi nu ştie tot;
Şi-l iartă, că poate păcatul suprem şi-l ia singur;
Nu pentru că nu te-a iubit ca pe Singurul;
Nici pentru că a ucis, ori râvnit;
Doar pentru că a minţit;
Ori pentru că a dat speranţă acolo unde ştia că nu este;
Ori pentru că a furat o cruce ce-ţi era simbol;
Ori pentru că a vrut să-i moară aproapele;
Ori pentru că a vrut să moară chiar el rugându-te să-l iei;
Ori pentru că a ucis o libelulă;
Şi cine mai ştie pentru ce …
Doar TU …
Cafanu – 07 12 2012
Mai vine Moş Crăciun, sau nu mai vine,
E-o întrebare pentru cât eşti de bogat,
Nu pentru cât pe lume-ai făcut bine,
Şi nici, cuminte, câte ai răbdat –
Sunt sate unde Moşul nu mai vine,
Periferii în care e uitat,
Desculţi la care n-a adus botine,
Copii pe care nu i-a sărutat –
Şi câte nu-s anapoda pe lume,
Ce daruri aşteptăm, şi nu-s de noi,
Ce Moşi Crăciuni scriu opere postume
Din ce-am primi, de nu am fi fost goi –
Cum vin cu sănii, Moşii-n supermarket,
Cum renii-n galantare au sălaş,
Cum Moş Crăciun e-un bussines, şi un target
De financiare boom-uri, la oraş –
Şi cum nu vine el prin mahalale,
Prin bojdeuci, colibe, ori bordeie,
Cum n-au valoare nişte inimi goale
În Crăciuniada Lumii epopee –
Mai vine Moş Crăciun, sau nu mai vine,
E-o întrebare pentru cât eşti de părinte,
Să ai copiii lumii toţi, în minte,
Ca şi cum toţi, s-ar fi născut din tine –
Mai vine Moşul ? Cine să mai ştie ?
Şi poate că vei creşte într-o zi
În care ca un Moş vei împărţi
Doar la copiii tăi, o bucurie –
Iar ca să uiţi pe-acei, sperând, copii,
Ce-aşteaptă, şi nimic nu vor primi,
Vei face daruri surdo–mute poezii …
Liviu Florian Jianu
Mai vine Moşul tainic, în seara de Crăciun,
Şi-aduce la copiii ce-au meritat, cuminţii,
Atâtea daruri dalbe, căci Moşul este bun,
Atâta bucurie – dacă muncesc părinţii
Cu barba lui cea albă, şi cu veşmântul roşu,
El vede lângă bradul înalt, cu ochii minţii,
Poveştile pe care cei mici le spun la moşu’,
Şi-şi sterge-adesea ochii – dacă muncesc părinţii
Cu ochii mari, copiii îl află, şi măsoară,
Şi barba, şi mustaţa, i-ar încerca cu dinţii,
Aievea este Moşul? Le va aduce, iară,
Tot ce i-au scris, de-o vreme? – dacă muncesc părinţii
Şi Moşul le aduce, de unde, nu se ştie
Ce sacrificii face, un an întreg, ca sfinţii
Şi-aşa puţin le cere – un cânt, o poezie
Pe rând, din sac, le-mparte – dacă muncesc părinţii
Şi-ncet, încet, el pleacă – în urma lui, le lasă
Obrajii roşii, ochii, sclipind – şi rugăminţii
De-a mai veni la anul, răspunde: “Sunt acasă,
Cu voi, întreaga viaţă” – dacă muncesc părinţii
Jianu Liviu Florian
Dragă Moşule,
Pentru că am fost ffff cuminte şi pentru că tu eşti prea bătrân şi nu merită să alergi aiurea după cadouri, îţi fac şi eu la rândul meu cadou o listă cu ce mi-aş dori eu de Crăciun, după cum urmează:
– un fular verde
– o pijama cu nasturi
– 2 bacardi breezer de pepene
– inel cu piatră de onix (fără cerere)
– o jucărie pentru căţel (n-am căţel, dar nici nu îl trec pe listă că după, vreau şi casă în care să stau cu el şi după aia zici că sunt pretenţioasă)
– câte o pereche de şosete pentru fiecare culoare a curcubeului
– vişine în alcool învelite în ciocolată
– rucsac bleumarin fără logo-uri şi brand-uri imprimate, îndeajuns de încăpător pentru TOATE ţoalele pentru sală
– un banc bun
– bailey’s ( nu, nu sunt alcoolică, îl fac cadou :-“)
– plăcintă cu mere şi scortişoară (fără număr !!)
– ceai wintery fairy tale de la Demmers
– o scrisoare cu plic şi timbru lins şi scris de mână 😀
– CD cu filmul “Frankie & Johnny”
– rezumatul ultimului episod din “tânăr şi neliniştit” 🙂
– un CD din colecţia etnophonie de la muzeul ţăranului român (am fanfarele din verona şi sfârşit de mileniu în satul românesc)
– o carte a lui Vlad Muşatescu (alta decât Al Conan 2 şi Contratimp)
– un vin fiert într-o cafenea cu fotolii
– o surpriză, ceva care să nu fie în lista asta
– un job nou 🙂
Atât !
Sărumânaaaaa !
România cumpără un avion de luptă, de 4 miliarde de EURO sau DOLARI. Un avion de luptă de ultimă generaţie este, cu adevărat, indispensabil României …
Se spune că numai comisionul de vânzare al avionului va ajunge la 100 de milioane de euro ( sau dolari ). În mediile de decizie, există o tensiune legată de furnizor: Europa, sau America. Cât despre plătitor, nu există nici-un dubiu: să ne aducem aminte de o frumoasă vorbă populară românească care spune aşa: “Turcul plăteşte”. Şi în cazul nostru, al românilor, să ne bucurăm că turcul achită toate datoriile interesului nostru naţional. Să mulţumim, măcar de sărbătoarea naşterii Domnului, turcului, cu un colind neaoş …
“ Doamne, Doamne, mulţi zic Doamne,
Dumnezeu pare că doarme,
Cu capul pe-o mânăstire,
Şi de nimeni n-are ştire. ”
Mă gândesc, totuşi, că un asemenea avion fabulos este prea puţin pentru un popor atât de mare. Poate, totuşi, vopsit în culorile tututor partidelor politice, avionul ne va aduce, şi de unul singur, Victoria în lupta împotriva terorismului economic, şi politic, mondial. Chiar dacă în limba română mai există şi zicerea: “Ce, mă, eşti turc ?”, cu sensul că “turcul nu înţelege nimic din ceea ce îi spui”, îmi exprim convingerea că mătuşa Europa, sau unchiul Sam, nu vor înţelege nici dânşii, nimic, şi vor mai încheia un business pe viaţa turcului.
Aferim !
Mădălina lu' Cafanu 