M’s Music – There’s a place for us

There’s a place out there for us
More than just a prayer or anything you’ve ever dreamed of.
So when you feel like giving up
Cause you don’t fit in down here
Fear is crashing in, close your eyes and take my hand yeah.

We can be the kings and queens of anything if we believe.
It’s written in the stars that shine above
A world where you and I belong
Where faith and love will keep us strong
Exactly who we are is just enough
There’s a place for us, there’s a place for us.

When the water meets the sky
Where your heart is free and hope comes back to life
When these broken hands are whole again
We’ll find what we’ve been waiting for
We were made for so much more

We can be the kings and queens of anything if we believe.
It’s written in the stars that shine above
A world where you and I belong
Where faith and love will keep us strong
Exactly who we are is just enough
There’s a place for us, there’s a place for us

So hold on, hold on
There’s a place for us

We can be the kings and queens of anything if we believe.
It’s written in the stars that shine above
A world where you and I belong
Where faith and love will keep us strong
Exactly who we are is just enough
Exactly who we are is just enough
There’s a place for us

M’s Music – Pink Floyd

Where were you when I was burned and broken
While the days slipped by from my window watching
Where were you when I was hurt and helpless
Because the things you say and the things you do surround me
While you were hanging yourself on someone else’s words
Dying to believe in what you heard
I was staring straight into the shining Sun

Lost in thought and lost in Time
While the seeds of lifeand the seeds of change were planted
Outside the rain fell dark and slow
While I pondered on this dangerous but irresistible pastime
I took a heavenly ride through our silence
I knew the moment had arrived
For killing the past and coming back to Life

I took a heavenly ride through our Silence
I knew the waiting had begun
And headed straight….. into the shining Sun

Dor de… ACASĂ

…dor de DOBROGEA !

Un șanț de drum de țara mea …

– Când am început să te caut, am pus tot ce știam despre tine într-o ecuație, ca la matematică, ce știu …ce nu știu, că să-l aflu pe Cafanu …

– Ai crezut tu atunci în ceva… ceva ce merită să-l cauți și l-ai găsit, ori regăsit …

…şi ai reușit și de asta sunt cu tine acum, pentru că nu ai uitat un nimeni ce-și spunea Cafanu. 

Ești prietena mea din Brăila ori din Tulcea, suntem români amândoi, iar acum ne ducem dorul de țară… 

Mădălina, doar tu poți înțelege cât de dor mi-a fost, mi-a fost atât de dor încât visam cele mai frumoase vise pe un șanț de drum de țara mea, un șanț cu flori, un drum ce ducea la Oltenița.

Câtă dreptate are Meșterul Beligan !

 “A îmbătrâni, doamnelor și domnilor, este contrariul a ceea ce se crede în mod curent. În tinerețe, la vremea când nu ți-ai definit încă opțiunile ești  împovărat de greutatea tradiției și a adevărurilor cu care ai fost îndoctrinat. Tânăr fiind, crezi în ideile răspândite, în cele care aleargă pe toate drumurile, ești gata să aderi la tot și la toate.

Cari în spinarea ta greutatea familiei, a tradiției, a grupului din care faci parte, a societății. În ceea ce mă privește, am trăit înaintarea în vârstă că pe o detașare de toate aceste poveri. A îmbătrâni înseamnă a arunca peste bord toate ideile preconcepute. Înseamnă a deveni mai ușor, mai liber, într-un anumit sens, ești mai tânăr când ești bătrân și mai bătrân când ești tânăr. Avea dreptate Picasso când spunea că îți trebuie mult timp că să devii tânăr.”

Radu Beligan

De citit cu răbdare şi grijă …

Duhovniceasca de Tudor Arghezi 

Ce noapte groasă, ce noapte grea !
A bătut în fundul lumii cineva.
E cineva sau, poate, mi se pare.
Cine umblă fără lumină,
Fără lună, fără lumânare
Şi s-a lovit de plopii din grădină ?
Cine calcă fără somn, fără zgomot, fără pas
Ca un suflet de pripas ?

Cine-i acolo ? Răspunde !
De unde vii şi ai intrat pe unde ?
Tu eşti, mamă ? Mi-e frică,
Mamă bună, mamă mică !
Ţi s-a urât în pământ.
Toţi nu mai sânt,
Toţi au plecat de când ai plecat.
Toţi s-au culcat, ca tine, toţi au înnoptat,
Toţi au murit detot.
Şi Grivei s-a învârtit în bot
Şi a căzut. S-au stârpit cucuruzii,
S-au uscat busuiocul şi duzii,
Au zburat din streaşina lunii
Şi s-au pierdut rândunelele, lăstunii.
Ştiubeiele-s pustii,
Plopii-s cărămizii,
S-au povârnit păreţii. A putrezit odaia…
Ei! cine străbătu livada
Şi cine s-a oprit?
Ce vrei? Cine eşti
De vii mut şi nevăzut ca-n poveşti ?
Aici nu mai stă nimeni
De douăzeci de ani…
Eu sânt risipit prin spini şi bolovani…
Au murit şi numărul din poartă
Şi clopotul şi lacătul şi cheia.
S-ar putea să fie Cine-ştie-Cine…
Care n-a mai fost şi care vine
Şi se uită prin întuneric la mine
Şi-mi vede cugetele toate.
Ei! Cine-i acolo-n haine-ntunecate ?
Cine scobeşte zidul cu carnea lui,
Cu degetul lui ca un cui,
De răspunde-n rănile mele?
Cine-i pribeag şi ostenit la uşă ?
Mi-e limba aspră ca de cenuşă.
Nu mă mai pot duce.
Mi-e sete. Deschide, vecine,
Uite sânge, uite slavă.
Uite mană, uite otravă.
Am fugit de pe Cruce.
Ia-mă-n braţe şi ascunde-mă bine.