Archivi categoria: Poezie

Antonio Cirillo – Solo un freddo niente

Una racolta di poesie che rappresenta un viaggio, un percorso di vita evolutosi in tempi e spazi diversi ma che, anche a fronte di tanti cambiamenti, ha sempre portato con sé quell’irrefrenabile voglia di scoperta.

Attraverso le poesie di Antonio Cirillo è possibile scorgere la vita che ci circonda e tanti piccoli pezzi di noi stessi, che giorno dopo giorno, anno dopo anno, mettiamo in valiggia. Nuove esperienze e nuove consapevolezze si susseguono in queste liriche e tratti post-moderne, in grado di segnare nel profondo l’animo del lettore così come hanno fatto con l’autore stesso, il quale riconosce la presenza di momenti della vita in cui è necessario affrontare con coraggio anche le situazioni peggiori. Dalle difficoltà si esce sempre piu maturi e temprati, e nonstante la lontananza dalla sua patria, Cirillo porta con sé il ricordo vivo di luoghi e sensazioni che conserverà per sempre nel suo cuore.

Il libro può essere ordinato online su Amazon o in 46000 librerie in tutta Italia. Contattatemi per ogni informazione!


Poesia sull’autunno…

Finché
vado
al lavoro
in camicia
È
ANCORA
ESTATE.


Pâinea postului

Atâți copii pe lume mor de foame,
În timp ce-atâția oameni sunt obezi –
Că de-ar posti bogații lumii, Doamne,
Ai sătura săracii, ca pe iezi –

Și zile trec, și zile vin, rămâne
Aceeași diferență între vii:
Se-ngrașă unii ieri, și azi, și mâine,
Și alții mor de foame, de copii –

Și nici măcar la pâine nu-i egală
Dreptatea de-a fi om, nici în mormânt –
Și nici măcar la haine, sau la boală,
Nu e destulă milă pe pământ –

Dă-mi, Doamne, -aici tăria de a ține
Vicleana fire-n post, ca să adun
Din postul meu, măcar un colț de pâine,
să-l dau unui flămând, și să îi spun:

“Azi, Dumnezeul meu, săracul, n-are
Așa cum n-au nici oamenii bogați
Un colț de pâine măcar de-alinare:
Dar Domnul mi-a dat mie îndurare
Să-ți dăruiesc din postul meu mâncare,
căci noi, copiii lumii, suntem frați.”

Liviu Florian Jianu


Pasquală

Nu năvăliți să luați lumină,

și n-așteptați să și învie,

e viu, Hristos, și e de vină

pentru o Mare Românie –

Și pentru-ntreagă Lumea vie.

Liviu Florian Jianu


Rugăciune de 1 Decembrie

Din răbdarea Ta fără hotare,
Mare ca răbdarea unei pâini,
Doamne, Dumnezeule cel Mare,
Dă răbdare sfântă la români !

Din înţelepciunea ta nemuritoare,
Ca înţelepciunea unei pâini,
Doamne, Dumnezeule cel Mare,
Dă înţelepciune la români !

Din smerenia Ta izbăvitoare,
Mare cât smerenia unei pâini,
Doamne, Dumnezeule cel Mare,
Dă smerenie sfantă la români !

Din iubirea Ta ostenitoare,
Mare cât iubirea unei pâini,
Doamne, Dumnezeule cel Mare,
Dă iubire sfântă la români !

Din dreptatea ta indurătoare,
Mare cât dreptatea unei pâini,
Doamne, Dumnezeule cel Mare,
Dă dreptate sfântă la români !

Din iertarea ta izbăvitoare,
Mare cât iertarea unei pâini,
Doamne, Dumnezeule cel Mare,
Da iertare sfântă la români !

Din milostivirea-Ţi iubitoare,
Mare cât zidirea unei pâini,
Doamne, Dumnezeule cel mare,
Dă milostivire la români !

Din Sfinţenia Ta îndurătoare,
Mare ca sfinţirea unei pâini,
Doamne, Dumnezeule cel Mare,
Dă Sfinţenie veşnic la români !

Din Treimea binecuvântată,
Da, Părinte sfinte, la români,
Dă-le-n veci, cu mâinile de Tată,
Binecuvântarea unei pâini !

Jianu Liviu – Florian

 


If Tomorrow Starts Without Me…

If tomorrow starts without me, and I’m not here to see,
If the sun should rise you find your eyes all filled with tears for me;
I wish so much you wouldn’t cry the way you did today,
While thinking of the many things we didn’t get to say.

I know how much you love me, as much as I love you
And each time that you think of me, I know you’ll miss me too.
But when tomorrow starts without me please try to understand,
That an angel came and called my name and took me by the hand.
He said my place was ready, in heaven far above
And that I’d have to leave behind all those I dearly love.
But as I turned and walked away a tear fell from my eye.
For all my life I’d always thought, I didn’t want to die.
I had so much to live for, so much left yet to do.
It seemed almost impossible that I was leaving you.
I thought of all the yesterdays the good ones and the bad.
I thought of all the love we shared, and all the fun we had.
If I could relive yesterday, just even for a while,
I’d say goodbye and kiss you and maybe see you smile.
But then I fully realized that this could never be,
For emptiness and memories would take the place of me.
When I thought of worldly things I might miss come tomorrow
I thought of you and when I did my heart was filled with sorrow.
When I walked through heavens gates I felt so much at home.
God looked down and smiled at me from his great golden throne
He said, “This is eternity and all I’ve promised you”
Today your life on earth has passed but here life starts anew.
I promise no tomorrow, but today will always last
And since each day is the same there’s no longing for the past.
You have been so faithful so trusting and so true.
Though there were times you did some things you knew you shouldn’t do.
You have been forgiven and now at last you’re free.
So won’t you come and take my hand and share my life with me?
So when tomorrow starts with out me don’t think we’re far apart,
For every time you think of me, I’m right here in your heart.

Author: David Romano


Sonnet XVIII

Shall I compare thee to a summer’s day ?
Thou art more lovely and more temperate:
Rough winds do shake the darling buds of May,
And summer’s lease hath all too short a date:
Sometime too hot the eye of heaven shines,
And often is his gold complexion dimm’d;
And every fair from fair sometime declines,
By chance, or nature’s changing course, untrimm’d;
But thy eternal summer shall not fade

Nor lose possession of that fair thou ow’st;
Nor shall Death brag thou wander’st in his shade,
When in eternal lines to time thou grow’st;
So long as men can breathe or eyes can see,
So long lives this, and this gives life to thee.

Shakespeare… 


%d blogger hanno fatto clic su Mi Piace per questo: