Archivi categoria: Poezie

Dumnezeu se uită în inima ta…

“Dumnezeu se uită în inima ta” – Cleopa Ilie

Câtă putere pe lume-ai avea,
Câtă avere, câte palate,
Dacă-ai avea pe lume de toate,
Dumnezeu se uita în inima ta…

Ce bogăţie pe lume-ai avea,
ce garderobă, ce muzichie,
maşini la scară, politichie,
Dumnezeu se uita în inima ta…

Ce desfătare pe lume-ai avea,
Câte briliante, câte safire,
Câţi să te-aplaude, câţi să te-admire,
Dumnezeu se uită în inima ta…

Ce feerie pe lume-ai avea,
Câte festinuri, ce mai bucate,
Delicatese prea delicate,
Dumnezeu se uită în inima ta…

Ce-nţelepciune pe lume-ai avea,
Câtă cunoaştere, câtă ştiinţă,
Ce – omenie, ce – conştiinţă,

Dumnezeu se uită în inima ta…

Jianu Liviu Florian


Ninge…

Şi ninge iarăşi cu făină,
Şi ninge iarăşi cu mălai,
Şi cu spitale, şi lumină,
Şi chiar cu câte-un colţ de Rai

Şi ninge, ninge, ninge-ntr-una,
Ninge cu lemne şi cu vin,
Că de acuma e totuna,
De adormim, pe veci, puţin

Ninge cu cărţi, ninge cu haine,
Ninge cu cizme şi mănuşi,
Ninge curat cu-atâtea taine,
Că ne trezim, în cer, la uşi

Ninge cu drumuri asfaltate,
Ninge cu morile de vânt,
O, cum mai ninge cu de toate,
Cât nici nu am visat că sunt

Ninge cu doctori, grădiniţe,
Ninge cu grâu, ninge cu cai,
Cu premianţi cu cununiţe,
Şi chiar cu câte-un colţ de Rai

Şi ninge, ninge, cu făină,
Şi neaua mângâie, uşoară,
Şi dă lumină din lumină,
Din veşnicia de la ţară…

JIANU LIVIU FLORIAN – 14 februarie 2012


Horațiu Mălăele…

mi-e dor de tine
mi-e dor de tine,

ca unei beri de-un pic de ghiață
ca unui mort de-oleacă viață

ca unei Londre de o ceată
ca unui do de-o cântăreață

ca unui ac de-un pic de ață
ca unei carți de o prefață

ca unei pușcării de-o hoață
ca unui mic scanal de-o țață.

și iarăși, pentru a câta oară,
ca unui eschimos de-o portocală

ca unui tren de-o mică gară
ca unui pepene de-o vară

ca unui pesimist de-o cioară
ca unui azi de-odinioară

Horatiu Malaele – Din rătăciri


Miracolo a Milano

Ci basta una capanna
Per vivere e morir
Ci basta un po’ di terra
Per vivere e morir
Chiediamo un par di scarpe
E anche un po’ di pan…
A queste condizioni
Crederemo nel doman
A queste condizioni
Crederemo nel doman

Milano by Magdammus

Dal film “Miracolo a Milano” di Vittorio De Sica – 1951


Întru nemurirea mamei mele …


De citit cu răbdare şi grijă …

Duhovniceasca de Tudor Arghezi 

Ce noapte groasă, ce noapte grea !
A bătut în fundul lumii cineva.
E cineva sau, poate, mi se pare.
Cine umblă fără lumină,
Fără lună, fără lumânare
Şi s-a lovit de plopii din grădină ?
Cine calcă fără somn, fără zgomot, fără pas
Ca un suflet de pripas ?

IISUS by MAGDAMMUS

Cine-i acolo ? Răspunde !
De unde vii şi ai intrat pe unde ?
Tu eşti, mamă ? Mi-e frică,
Mamă bună, mamă mică !
Ţi s-a urât în pământ.
Toţi nu mai sânt,
Toţi au plecat de când ai plecat.
Toţi s-au culcat, ca tine, toţi au înnoptat,
Toţi au murit detot.
Şi Grivei s-a învârtit în bot
Şi a căzut. S-au stârpit cucuruzii,
S-au uscat busuiocul şi duzii,
Au zburat din streaşina lunii
Şi s-au pierdut rândunelele, lăstunii.
Ştiubeiele-s pustii,
Plopii-s cărămizii,
S-au povârnit păreţii. A putrezit odaia…
Ei! cine străbătu livada
Şi cine s-a oprit?
Ce vrei? Cine eşti
De vii mut şi nevăzut ca-n poveşti ?
Aici nu mai stă nimeni
De douăzeci de ani…
Eu sânt risipit prin spini şi bolovani…
Au murit şi numărul din poartă
Şi clopotul şi lacătul şi cheia.
S-ar putea să fie Cine-ştie-Cine…
Care n-a mai fost şi care vine
Şi se uită prin întuneric la mine
Şi-mi vede cugetele toate.
Ei! Cine-i acolo-n haine-ntunecate ?
Cine scobeşte zidul cu carnea lui,
Cu degetul lui ca un cui,
De răspunde-n rănile mele?
Cine-i pribeag şi ostenit la uşă ?
Mi-e limba aspră ca de cenuşă.
Nu mă mai pot duce.
Mi-e sete. Deschide, vecine,
Uite sânge, uite slavă.
Uite mană, uite otravă.
Am fugit de pe Cruce.
Ia-mă-n braţe şi ascunde-mă bine.


Hai să ne locuim unul pe altul !

Hai să ne locuim unul pe altul!
E loc puţin pe lume, ştiu prea bine!
Şi totuşi, de rămâne doar asfaltul,
Ia loc, te rog, în inimă la mine!

Off road by Magdammus

E loc puţin! E frig! Şi este iarnă!
E loc puţin şi-n lume, ştiu prea bine!
Şi totuşi, haide să ne fim lucarnă
Spre cer! Ia loc, în inimă, la mine!

Hai să ne locuim unul pe altul!
Promit să-ţi fac un loc în partea stângă!
Şi dacă-n el vei regăsi înaltul,
Vom râde într-un loc năimit să plângă!

Hai să ne locuim unul pe altul!
E loc puţin pe lume, ştiu prea bine!
Şi totuşi, ca să nu fim doar neantul,
Ia loc, te rog, în inimă la mine!

Liviu – Florian Jianu – 25 noiembrie 2011


%d blogger hanno fatto clic su Mi Piace per questo: