Tag Archives: Muzică

Muzică, gânduri, dureri, bucurii …

 În astă seară am pentru voi o melodie ce ține de istoria sufletului…

De necomentat… doar de învățat, admirat și mulțumit !


Despre fericire …

Ești fericită și nu știi …

Sunt, chiar sunt să știi… că pe mine și o melodie mă fericește și o petală … o notă e deajuns !

Știu fericirea ta, eu netrebnic doar o inuiesc, nu o am.

Un gest, lucruri simple …o pietricică … aduc fericire.

Aduc, și știu, că este și așa …


If I could be where you are …

Ți s-a dat să vezi tot… răul și tristețea, întrebare fără de răspuns, mirarea că ești așa cum ești,  frumosul ce vrei să-l pui pe o placă de memorie ce ține istoria… vechi și nou ești, împletite în degete ce mângâie biletul către țară…
Și frumos …

Frumosul din mine o să-l țin în brațe până m-oi destrăma …
Ai să fii până când trupul te va trăda, dar nu pentru mult timp, pentru că apoi ai să renaști mai mult în suflet și ai să o iei de la început.
Știu …oh …poate într-o altă viață în care nu voi mai fi atât de singură …

Ești tu o Eva primordială;
Ești iubire fără de pauză;
Ești frântă în tine adânc;
Ești făcută din aluatul secolului trecut;
Când erai plimbată cu trăsura …

CAFANU …


Pilotul …

Mulțumesc ….

Știu ce spune el, știu bine și toamna și sandalele și rochița, chiar dacă era ștampilată a fiind anilor ’70, mai știu că ploaia aducea orașul mai aproape, într-un fel de dor văzut de sus, când norii nu știau hotare și când unde-mi eram ar fi fost tot acolo în acel apartament, unde credeam că am să fiu așteptat ca un Iisus, fără altă patrie decât poalele unei fete…

Eram obosit de aer, de zbor și de păsări ce nu le voiam ucide cu elicea, eram doar dor de orașul ce-l știam și ce-mi cânta trist o melodie pierdută în salcâmii unei bariere de cale ferată și mi-e trist că-mi eram tânar… și au să fie și alții triști la fel …

CAFANU


Light and Shade

Light and Shade… Oldfield …

Să ne trecem toţi sfinţii prin muzică…

Unul este însă ce nu-i de înţeles prin nimicul din noi…

Doar putem atinge o simţire de înţelegere…

CAFANU


La mulţi ani, Andrei ! La mulţi ani, Cafanu !

– Ai ales… Streets with no names, ai uitat de Pride şi ai înţeles… C’est la vie;

– E Andrei azi, să-l sărute Domnul !

– Amin !

– Amin ţie mamă ce-ţi duci dorul !

– De azi dimineaţă încerc să nu plâng… să nu las totul aici …şi să vin acasă…

– Trece, Mădilina… totul trece;

Totul… şi viaţa ce o ştim aşa cum este; aşa cum a fost, aşa cum nu încă o ştim…

– M’ai învăţat să ştiu, mă vei învăţa să ştiu …mulţumiri …

– Ştiu şi plânsul, nu plecasem încă din ţară şi plângeam de dor şi am avut tăria să nu mă cred nebun; şi am rămas cu dorul şi nu am să-l uit;

– Mulţumiri pentru stat alături, Cafanu !

– Am „mâncat” pâinea; nu o spun cu aroganţa celui ce a avut experienţa; ci cu înţelegerea a ceea ce-ţi eşti acum.

– Mult frumos, Cafanu !

– Eşti frumoasă tu atât timp cât nu uiţi ce eşti; nu uiţi că-i eşti datoare …ţărânii.

– Nu uiţi ca-ai născut un pui în ţărâna de acolo unde se adună praful oaselor bunilor… cum de nu putem scăpa de praful acesta ?

Cum de alţii pot şi noi românii nu ?

– E dor, Cafanu …e mult dor …

– Şi-i dor de sărbători cu cineva alături de suflet … şi dor de copilărie, unde o casă în care păpuşa era mai mare decât copilăria, era iubită fără să ceară de mâncare… Şi-i dor de o casă de la bunici în care eram iubită mai mult decât puţul de apă din curte; e dor de un câmp ce numai adolescenţa l-a ştiut în splendoarea lui; şi-i dor de un cineva care nu a ştiut că mi-e dor; Şi-i iară dor de o iarnă înzăpezită ce privea o catedrală ce-şi găsea picturile încă umede; Şi-i dor de ce eram şi nu mai sunt; mi-e dor de fragi şi frunze şi pământ; de cer şi nori şi o parcare; de linii de tramvai şi lumânări; de iasomie şi de tamâie durere; de tot şi de mine

Pace ţie Mădilina !

Cafanu …


Lumină şi Sunet

Trăim uneori din praful stelelor, când nu mai înţelegem nimic, o uvertură de lumină şi sunet ce doar liniştea nopţii ne-o poate da …