AUGURI, MAMMA!

La mia mamma è lassù, tra le stelle, ma per me è sempre visibile…

Sto cercando di camminare con coerenza, lealtà e chiarezza
come volevi tu.

Questa era la mia mamma… ora sta con papà in Cielo…

AUGURI MAMMA!

La mulți ani, Andrei !

SĂ TE SĂRUTE DOMNUL !

LA MULȚI ANI, NEAM ROMÂNESC, URMAŞ AL SFÂNTULUI APOSTOL ANDREI !

La mulți ani, copiilor din noi !

Copilul interior este acea parte din noi care deschide drumul către dimensiunile adânci ale sufletului nostru și ne inițiază în comorile și în moștenirea lui…

Lavora su TE STESSO !

Oggi riflettevo su una cosa… i nostri genitori, nati nell’ Era industriale, ci hanno sempre indirizzati a lavorare per i ricchi.

Nessuno ti ha mai spinto a diventare ricco o ti ha insegnato come si fa, anzi è proprio il contrario !

Probabilmente hai studiato sodo, e se sei tra i più fortunati hai anche trovato lavoro.

Sei disposto non solo ad impegnarti duramente per una misera paga, ma anche ad accontentarti di tre settimane di ferie all’anno e di ricevere una magra pensione dopo aver faticato 40-45 anni.

E la cosa più assurda è che non solo accetti, ma ricerchi questa condizione per l’illusione di un posto sicuro.

Ma sei davvero convinto che sia questo quello che vuoi ?

O ti stai accontentando ?

Possibile che tu voglia un’esistenza fatta di debiti e ristrettezze solo per avere in cambio un’illusione ?

Io non posso credere che sia così è stato questo pensiero che mi ha sempre spinto a dare il meglio di me e a cercare di aiutare quante più persone possibili è questo il motivo per cui ho deciso di occuparmi di formazione.

Per mostrare alle persone che una speranza c’è ed è a portata di mano, l’unica cosa che devi fare è PRENDERLA !

Questo è quello che devi fare: chiediti cosa vuoi dalla vita, quali sono i tuoi sogni, che cosa desideravi da bambino.

Individua poi quali sono attualmente le cose che ti impediscono di raggiungere quel sogno (mancanza di soldi, tempo, energie).

E infine chiediti: se avessi solo un giorno in più da vivere questi sarebbero veri impedimenti ?

Se la riposta è “NO” avrai imparato una cosa: hai un sogno percui vale la pena lottare. E se vorrai seguirmi forse potrò aiutarti a realizzarlo.

Non abbandonare un sogno solo perché ti sembra difficile !

Lavora su TE STESSO per diventare abbastanza forte da lottare per ottenerlo !

Mărțişor…

…și chiar dacă plouă, să-ți fie amintire că ești Eva în ziua asta…

 ce-i a opta a Primăverii !

8 MARTIE

FĂRĂ TINE, MAMĂ …

 

Aş vrea să-Ţi pun ‘nainte
O candelă cu Sufletu-mi aprins,
Să ningă-n taină toate cele Sfinte
Peste Lumina Ta, Părinte nins …

Lumina …

Eu ştiu când vine ziua la Fereastra mea,
Chiar dacă ea, Lumina nu vrea să-mi mai dea.
Arbustul din Fereastră adună Păsări multe,
Iar eu sunt Omul ce vrea să le asculte.

Ele imi aduc Lumina pe aripi de la stele,
Dar Steaua mea e rătăcită printre ele,
Sau poate Steaua mea e din cele căzătoare,
Şi a căzut demult pe-un drum spre Mare.

Lumina eu ştiam că-nseamnă Viaţă şi multă Primăvară,
Căldura din Lumina ne coace bobu-n Vară,
Chiar dacă Toamna şi Iarna sunt mai întunecate,
Ne bucură şi Frunza şi Fulgul de nea în palmă adunate.

Să nu închideţi Păsări în Colivii de preţ,
Le veţi schimba Cântarea şi Zborul în îngheţ,
Lăsaţi-le să vină la mine la Fereastră,
Să-ndepărteze Norii şi Ceaţa ce mă apasă.

Maria Măroiu

Copacul …

Eu sunt un Copac dezgolit de Frunze,
Cu Muguri uscaţi şi Ramuri confuze;
Cineva mi-a turnat ceva Toxic la Rădăcină;
Şi mi-a rupt Cercul vieţii aflat în Tulpină.

Fraţii mei Merii n-au să rodească;
Iarba cea verde mai bine să mă-nrotească;
Brazii semeţi cresc pe culmi prea înalte,
Şi cum să-i ajung dacă afară e Noapte.

N-am să fiu niciodată Stâlp de sprijin la Casă,
Sau aşezat undeva într-un colţ de Masă,
Pe ea să pui un Blid de Pământ,
Să vii să mănânci când eşti flămând.

Sau poate-ai să faci din mine o Vioară,
Să-mi cânţi Vivaldi într-o seară de Vară,
S-atingi cu arcuşul Coroana de Soare,
Vântul şi Ploaia să nu mă-mpresoare.

Maria Măroiu

Cum, Doamne ?

Cum Doamne ai adus aici o bucată de Soare ?
Cu câte Ulcioare ai adus atâta apă în Oceane şi Mări ?
Cum au crescut crestele Munţilor până în crestele Bolţii ?
Şi cum a crescut tocmai acolo Floarea de colţ ?

Cu ce fel de saci atâta Sămânţă ai adus ?
Şi cum în Pământ să rodească ai pus ?
Cum ai facut ca din iarba cea verde Floare Albastră să crească ?
Şi cum Floarea Albă de Măr, un Fruct să rodească ?

Cum ai putut pune în toate un El şi o Ea ?
Fără de care un Întreg nu ar exista ?
Frunza cea verde-i legată de ram,
Ramul este legat de Tulpină, tulpina de Rădăcină,
Iar rădăcina adânc înfiptă-n Pământ,
Căci altfel toate ar fi luate de Vânt ?

Cum ai făcut ca din Floarea Albă de Pom,
Să crească Mărul rotund ce hrăneşte un Om ?
Şi ce minunat e să priveşti, toate aceste Minuni şi Mister ?
Ştiu că vin de la Tine din Cer …

Maria Măroiu

Părinţilor mei …

Motto: ” Mama ne-a dat viaţă, mama ne-a vegheat creşterea şi sănătatea, învăţătura şi educaţia, drumul spre realizarea de sine. Suntem aidoma chipului mamei. Dupa plecarea ei, rămânem singuri, debusolaţi; şi abia atunci, îi preţuim existenţa şi dăruirea. Fără prezenţa ei, viaţa noastră este suspendată într-un hău al durerii şi al nesiguranţei. Mama …este totul ! …este universul copilăriei, iluziilor tinereţii, reazemul încercărilor vieţii. Pentru mama, suntem mereu copii. Fără ea, suntem ai nimănui,  straini …”

Madi

Azi este ziua mamei …

Ar fi împlinit un număr de ani. Încerc să-i suplinesc lipsa, cu amintirile bucuriilor copilăriei, petrecute în casa părintească. Revăd intrarea parcă de basm, în curtea acestora, aud în minte strigătele îngrijorate …să fiu atentă, să nu cad, să nu mă lovesc, să nu-i necăjesc pe bunici, cu năzdrăvăniile mele copilăreşti. Am fost o fetiţă foarte vioaie şi năzbâtioasă. Printre lacrimile amintirilor, mama mă ajută iar …găsesc o poezie, scrisă nu cu mult timp înainte de ziua ei. Mai corect, dictată nepoţelului ei Andrei. Reproduce atât de viu, de sensibil, atmosfera ambianţei casei bunicilor, casei copilăriei sale, încât, nu mă pot stăpâni să nu o public, printre… lacrimi.

 Poezia se întitulează  ” Părinţilor mei ” şi o reproduc, după înregistrarea scrisă a Andreiaşului meu, de 18 proaspeţi anişori, la dictarea acesteia…

Păşesc cu sfială, pe pragul de piatră din poartă;
Atent şlefuit cu dalta de tata;
Întru grădina copilăriei;
Unde-amintiri şi arome dulci mă-mbie.

În dreapta, reginele nopţii, petunii, crăiţe;
Deasupra o boltă din codiţe de viţe;
În stânga o tufă de roşi tradafiri;
De unde mai ieri, îşi făceau buchete cei cinci miri.

Merg pe alee şi ajung la scările casei;
Prin uşa deschisă se vede măsuţa pătrată;
Pe ea e o vază cu flori şi o pâine coaptă pe vatră.

La capăt de-alee, ajung la fântână,
În jurul ei zorele frumoase, legate de o mână,
Cupele lor sunt pline cu lacrimi albastre,
Ce-au înflorit în amintirile noastre.

Mă întorc pe alee şi mă întreb,
Unde or fi mama şi tata ?!
Căci lângă zidul de piatră,
Deschisă e poarta.

Pe ea ieşind revăd fluturi în roi,
Iar ei, aşezaţi în care de flori,
I-au dus spre apus …
În urma lor, nori albi, o ceaţă au pus …

Iar eu mă apropii de poarta cu pragul de piatră,
Şlefuit cu dalta de tata …

Maria Măroiu – 26 August 2010