Aveam ani puţini atunci când am înţeles tristeţea unui cântec… era o tristeţe pe care nu o mai auzisem spusă aşa.
Aveam ani atât de puţini, încât se puteau număra pe o mlădiţa de cireş proaspăt înflorit.
Am murit de atunci de multe ori, dar mi-a ramas …amintirea !
Nu ciocăniţi ! ...ies eu din când în când.