Recomand – O carte de la Diana Corcan

Aharon Appelfeld - Povestea unei vieţi

AHARON APPELFELD – Povestea unei vieţi 
 (Polirom, 2009, traducere din limba ebraică şi note de Any Shilon)

… povestea unei vieţi retezate într-un punct, o viaţă care rămâne suspendată în aer; copilul Appelfeld ia totul de la zero la vârsta de 8 ani, în condiţiile instaurării unei singurătăţi lăuntrice care-i aduce tăcerea, o tăcere care rămâne să-l locuiască toată viaţa.

            Appelfeld este un supravieţuitor. El se salvează prin el însuşi, în condiţiile unei lupte teribile în căutarea identităţii sale ca om, dar şi ca scriitor.

            Appelfeld înţelege că dimensiunile unei drame oribile nu pot fi cuprinse decât la nivel personal, înţelege că, adresându-se celorlalţi, ca să fie credibil, trebuie să evite retorismul şi sentimentalismele.

            Naşterea unui limbaj propriu la un scriitor în formare – şi asta vizavi de o temă şi la un moment sensibil în nou înfiinţatul Israel, imediat după război – prin alegerea genului ficţional, în circumstanţele apropierii dificile de o limbă nouă (limba ebraică), depăşirea unei puternice bariere psihologice, căutarea unei voci interioare proprii, departe de patetism şi de declamaţia emfatică, toate acestea diferenţiază această carte de altele care se limitează numai la tema Holocaustului.

            Citind că limba maternă a lui Appelfeld a fost germana, că venea dintr-o casă în care se vorbea cu mândrie această limbă, o limbă pe care n-a ajuns s-o deteste mai târziu, n-ai cum să nu te gândeşti la Celan şi la alegerea lui de a-şi scrie întreaga operă în limba germană, limba ucigaşilor familiei sale. Acest lucru nu face decât să confirme individualitatea şi forţa unei limbi, faptul că ea este, într-adevăr, un organism viu, cu o identitate proprie, aproape detaşându-se de poporul pe care-l reprezintă nu cu mândrie în anumite momente.

            Appelfeld surprinde cu obiectivitate lumea israeliană de după război, captează o stare de spirit şi schiţează, totodată, şi lumea literară evreiască, punctând întâlniri importante pentru el cu scriitorii israelieni.

            Două trăsături cu totul speciale: această carte este un model în formarea oricărui scriitor. Ea demonstrează că nu există un moment prielnic sau nişte condiţii preliminare ca să te exprimi. Ca să ajungi la „ce” şi „cum” vrei să spui trebuie să parcurgi un drum lung, obligatoriu şi întotdeauna foarte greu. În al doilea rând, dar primordial când linia de demarcaţie dintre „a trăi” şi „a muri” devine subţire , ea reprezintă un model de căutare asiduă, un exemplu disperat în lupta devenirii ca om, arătând că cele două paliere – viaţa şi scrisul – nu pot fi separate.

Sursa: Cristian Robu Corcan –  Fanteziile realităţii

Advertisements

About Mădălina lu' Cafanu

M'am cățărat în blog şi mă uit la stele... View all posts by Mădălina lu' Cafanu

Nu ciocăniţi ! ...ies eu din când în când.

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s