Mă retrag pentru un timp, într-un loc liniştit …
O linişte de care am chiar nevoie acum mai mult ca niciodată, să îmi pun ordine printre gânduri, gânduri care mă duc departe, într-o lume numai a mea. De fapt este doar un colţisor liniştit, departe în spaţiu şi timp, o altă lume, un alt loc şi o altă perioadă, iar pentru câteva clipe, totul să se oprească în loc, este un loc minunat, e … universul meu !
Vă iubesc !
” Ajută-mă, ca să te ajut ” … îi spune condamnatul la moarte, călăului …
Fii întotdeauna sincer: chiar şi când eşti nesincer.
Este suficient să faci în fiecare zi o faptă bună, ca să îţi dai seama ce neputincios e binele pe pământ.
Altruism stradal: Dacă nu ai locuinţă, simte-te, te rog, ca acasă …
” Lauda de sine, nu miroase a bine ”, şi totuşi, ” laudă-te, gură, că (altfel) pumnii cură ” …
Aruncă un nebun o piatră în baltă, sar 10 agenţii mass-media şi tot o scot, până la ştiri, din apă.
Nu-mi miroase a bine, zise sconcsul, mirosind florile.
Motiv de divorţ: ” este un lasă-mă să te las ” …
În capitalism: În natură, nimic nu se pierde, nimic nu se câştigă, totul se joacă la bursă.
În comunism: În natură, nimic nu se pierde, nimic nu se câştigă, totul se depăşeşte cincinal cu cincinal.
În fapt: Totul se pierde când totul se câştigă !
Doamne, valoarea iubirii mele pentru Tine este un infinit mic, la un infinit mare de timp, din salariul meu. Cred că mi se cuvine şi mie ceva infinit, de la Tine !
Părerea coruptului despre corupător: ”Are pe vino-ncoace! ”
O calfă de hoţi dă acelaşi sfat unui ucenic, ca şi un maistru, unui muncitor: ” Pune şi tu mâna, nu sta degeaba ”. Audiind banda, justiţia decide meci nul …
Când nu ai nimic de spus, spune ceva ! Important este să te faci auzit !
Tăcerea e de aur … de aceea, este furată cu vorbele !
Liviu Florian Jianu
Oamenii de pretutindeni au fost captivaţi de uimitoarele efecte speciale folosite în filmul regizat de James Cameron.
Criticii au exclamat la unison că nu mai există niciun alt film ca „Avatar”.
Suma încasată din vânzările de bilete la nivel mondial a depăşit deja cifra de 2 miliarde de dolari.
Dar oare cum se realizează o astfel de super-producţie ?
Institutul de Cercetări Alimentare … Zăpada din Bucureşti este extrem de toxică !
Deci, nu mâncaţi zăpada !!!
Sursa: Antena 3. ro
Nu ţi-am scris niciodată, aşa că-nţelegi cât de greu îmi vine tocmai acum – când îţi relatez o-nmormântare la care suntem participanţi şi „sărbătoriţi” în acelaşi timp …
Nici nu ţi-aş fi spus ceea ce-ai să vezi aici dacă nu mi-ai fi cerut explicaţii. Mă-ntrebi, din când în când, de ce m-au schimbat, cu-aceeaşi încăpăţânare cu care se discută la-nmormântări de ce-a murit răposatul, ca şi când n-ar fi acelaşi lucru că a murit de cancer, de pneumonie sau călcat de-o maşină …
Nu suntem obişnuiţi să acceptăm fenomenele în sine, vrem totdeauna să ştim şi „de ce”. Dacă cel care-a murit merită să-l plângi, atunci plânge-l ori de ce-ar fi murit.
Cred că te miră că în vocabularul meu, redus ani în şir la „te iubesc”, există şi alte cuvinte. De fapt, şi eu redescopăr acum în mine femeia inteligentă, omul cu judecată. Mi se pare că sunt o veche cunoştinţă pe care-am scăpat-o din vedere multă vreme. Ani de zile mă uitam în oglindă şi nu-mi vedeam decât picioarele, fiindcă ele-ţi plăceau, „frumoase, lungi, cu pulpe rotunde”. Azi, descopăr că meritam din partea mea o privire mai atentă.
Am fost pedepsită, ca să-mi continui explicaţia, fiindcă am trăit o ficţiune. Omul n-are dreptul să trăiască decât realitatea, chiar dacă-l nemulţumeşte, şi n-are dreptul să trăiască decât ceea ce poate arăta la lumina zilei, oricât de imperfect ar fi. Mi-aduc aminte-acum de-o maximă dintr-o carte: „scrie numai ceea ce poţi semna, fă numai gesturile pe care le poţi face faţă de alţii”.
Iar noi doi ne-am închipuit că ne putem sustrage controlului, judecăţii. Nu ne-am gândit niciodată că un singur om ajunge pentru alcătuirea unui tribunal. Nimeni n-a ştiut de legătura noastră, deci nimeni n-a putut să ne-o-nvenineze cu nimic din afară.
Mie mi s-a-ntâmplat ca tuturor oamenilor care trăiesc o ficţiune: te iubeam pentru ceea ce-mi închipuiam că eşti, iar tu, nerespectând legile conspiraţiei, mi te-ai arătat şi-aşa cum eşti. N-ai nici o vină şi nici măcar n-am să-ţi fac vreun reproş pentru „aşa cum eşti”. Ştiu că are să te doară ce-ţi spun acum: descopeream în tine lucruri comune cu fostul meu bărbat şi cu actualul meu bărbat. Erau exact cele de care fugeam, de care voiam să scap: indiferenţa, lipsa de preocupare pentru ceea ce stârnim în altul cu faptele şi cu vorbele noastre. Îţi repet, n-ai nici o vină; vina e-a mea că iubeam un om care nu exista.
Şi s-a ivit şi-acea lipsă de proporţii de care de asemenea fugeam: toată viaţa am dat, am fost de-o generozitate nepermisă uneori. Eu sunt omul care dă ultimii doi lei cuiva care are nevoie de ei. Tu îi păstrezi pentru tine. De fapt, aste e deosebirea esenţială între noi doi. Tu îţi păstrezi totdeauna cei doi lei ai tăi. M-am despărţit de tine fiindcă pentru mine dragostea noastră era totul, iar pentru tine o parte din tot, foarte echilibrată cu celelalte părţi ale vieţii tale. Erai ca omul care acceptă să meargă la cârciumă să bea două paharede vin şi e-n stare să stea până dimineaţă fără să guste dintr-al treilea. Eu m-am azvârlit în dragostea noastră ca un beţiv fără judecată. E vina mea, bineînţeles. Tu cunoşti acea dreaptă măsură a lucrurilor pe care eu n-o cunosc.
Tu ai respect faţă de îndatoriri şi de instituţii pe care eu nu-l am. Te porţi cu nevasta pe care n-o iubeşti sau cel puţin aşa-mi spuneai mie, ca şi când ai adora-o. De fapt, ar merita-o din plin. Nu mi-a făcut niciodată plăcere s-o văd, fiindcă era soţia ta, se bucura de tine, omul care-şi fi vrut să fie numai al meu. Acum, când împrejurările mă fac s-o văd mereu, nu reuşesc deloc să-i descopăr vreun defect de caracter sau măcar fizic. O ascult cu voluptatea celor care se-autoflagelează, cum te laudă, şi-mi dau seama că eşti revelaţia ei, a-ntregii ei vieţi.
Pe cine minţeai ?
Nu mă pot opri nici acum să mă-ntreb. Ai intrat în viaţa mea dornic probabil nu de ceva mai bun, ci de ceva nou. Ai dat suficient de repede semne de oboseală, e vina mea că m-am agăţat de tine ca înecatul de firul de pai. Dar toate cele la care nu ştim să renunţăm la timp se răzbună cu vârf şi-ndesat. Am ispăşit toată dragostea şi toate iluziile pe care mi le-am făcut despre tine şi despre dragostea noastră.
E vina mea că mi-am închipuit că ceva ce nu se petrece la lumina zilei te poate face fericit.
Îmi spui că m-am schimbat …
Nu m-am schimbat, am vrut şi-am luptat să mă schimb. N-am plecat de lângă tine; m-am rupt, m-am smuls, când te iubeam mai mult, când mi-era cel mai greu. Era un efort de demnitate omenească, nu feminină. Tu ţi-ai păstrat tot timpul capul pe umeri, ţi-ai văzut de nevasta şi copiii tăi, eu am uitat că mai există şi alte fiinţe pe lume afară de tine. Nu-ţi fac nici o clipă injuria să cred că nu m-ai iubit. M-ai iubit cu-o dragoste măsurată, mi-ai dat atât cât credeai că mi se cuvine … eu ţi-am dat tot …
Tu n-aveai niciodată timp pentru mine, săptămâni întregi, din 24 de ore ale zilei, nu găseai două minute măcar să mă chemi la telefon. Acum ai timp, dar ce să mai fac eu cu timpul tău ! Trăim viaţa ca şi când am fi o specie eternă. Nu ne gândim niciodată că mâine poate fi prea târziu, că putem muri până mâine şi că tot ceea ce e al nostru azi, mâine poate fi cenuşă.
Iartă-mi aceste „consideraţii” generale …
O dată, când te-am chemat la telefon, aproape plângând, să te-ntreb de ce mă laşi să mă macin de una singură, mi-ai spus cu vocea pe care ştii atât de bine să ţi-o faci tăioasă şi excedată: „De ce nu te uiţi într-o oglindă ca să-ţi dai seama că orice bărbat ar fi fericit şi măgulit lângă tine, cu tine, şi-ai să-nţelegi că-ntr-adevăr n-am timp”. Chiar dacă te-aş putea iertapentru vorbele astea, n-am să le uit niciodată.
Dacă mi-ai fi spus: „Eşti cea mai frumoasă din bordel, aşa că n-avea grijă, când trec pe-acolo tot pe tine te iau” ar fi-nsemnat acelaşi lucru. Mie nu mi-ar fi venit niciodată în minte să te raportez la alţi bărbaţi ca să-mi dau seama cât te-ar putea dori alte femei. Nu ne dăm seama că dezamăgirea este echivalentă cu un omor. M-ai omorât din imprudenţă. N-ai nici o vină. Fiindcă nu ştiai ce faci. Faţă de Dumnezeu oamenii au însă o mare infirmitate: nu iartă celor care nu ştiu ce fac.
N-am fost niciodată lacomă, nici de bani, nici de lux, nici de mâncare, de nimic. Numai de tine am fost lacomă, de sufletul şi de trupul tău. Nu mă mulţumeam cu ce-mi ofereai, îţi ceream. Ca o cerşetoare. Nu m-am gândit nici o clipă că e nedemn să cerşeşti. Am fost lacomă, şi Dumnezeu, în care nu cred, m-a pedepsit, şi mai ales m-ai pedepsit tu, singurul meu Dumnezeu.
Tu n-ai nici o vină … N-aveai niciodată timp …
Cât de puţin am stat de vorbă împreună: nu cred că mai mult de 20 de ore şi cred că măcar 15 dintre ele, de faţă cu alţii, despre lucruri indiferente, neutre, care n-aveau nici o legătura cu noi. Când eram singuri, în acele atât de puţine dăţi, îmi spuneai lucruri şi mai indiferente, despre spitalul tău, despre greutăţile meseriei, despre ele pe care ţi le făceau oamenii. Le ascultam, mă interesau fiindcă făceau parte din viaţa ta. Judecata rece care s-a cuibărit mai târziu în mine îmi spunea că lucrurile astea ar putea să figureze şi-ntr-o fişă de cadre sau într-un raport de activitate.
Nu mi-ai spus niciodată de ce nu-ţi iubeai nevasta, pe cine-ai iubit, ce te nemulţumea, ce ţi-ai dori. Un singur lucru mi l-ai spus clar, răspicat, şi mi-l repetai cu grijă, din vreme-n vreme: „Nu ţi-am promis niciodată nimic şi ar fi criminal să-ţi promit ceva”. Am o bună memorie afectivă. Ar fi ajuns să-mi spui o singură dată. Nu mi-ai promis nimic, nici nu ţi-am cerut şi nici nu ţi-aş fi cerut.
Mă durea că nici dorinţa de-a fi putut să-mi promiţi vreodată ceva n-o aveai. Îmi dădeai, involuntar poate, de-nţeles că locul meu era la marginea vieţii tale. E vina mea că ducându-mă la spectacol cu bilet de strapontină aş fi putut ca un domn de pe-un fotoliu să-mi spună măcar că-i pare rău că nu-mi poate da fotoliul lui. N-ai schiţat nici un gest de regret că stăteam pe strapontină …
De fapt, aşa e bine … să n-ai regrete asupra lucrurilor pe care nu le poţi schimba. Te purtai într-un fel care să mă descurajeze, e vina mea că n-am vrut să înţeleg, că m-am încăpăţânat. Îmi par atât de ridicolă mie însămi. E bina mea că m-am mulţumit cu fărămituri de la ospăţul la care fusesem invitată la bucătărie, nu în salon. Ce vină ai tu că-n mintea mea bucătăria a strălucit ani de zile sub lumina orbitoare care se revărsa în mii de curcubeie prin ţurţurii de cristal ai unui imaginar candelabru !
Singura dăruire totală între doi oameni e-n pat, aşa-mi spuneai. Poate că şi-acolo ai făcut economie de mijloace ca să respecţi principiul de-a nu mă angrena decât cu măsura în viaţa ta …
Iartă-mă, am spus o răutate. Uneori, aş vrea atât de mult să te fac să suferi, dar nu cu vorbe, cu fapte. Aş vrea să mă iubească un bărbat şi să-l iubesc şi eu, iar tu să ştii şi să vezi, să fac şi să spun tot ce-ar putea să te doară mai mult, o durere de care să te zvârcoleşti. Şi mai mult decât asta, aş vrea s-ajung ziua când goală şi culcându-mă cu-acest om să-mi spună cineva că vii tu în cameră şi eu să m-acopăr cu un cearşaf şi să spun: ei şi, dar nu „bonne mine contre mauvaise fortune”, ci din toată inima mea repopulată de altă fiinţă şi de alte imagini. Iar sunt vinovată faţă de mine, iar alunec în ficţiuni, nu mi-a fost de-ajuns una !
Tu n-ai nici o vină.Îţi fac un singur reproş. Când mi-ai legat viaţa de-a ta – nu, nu e bine spus – de tine, fiindcă vieţile noastre au mers paralel, şi-atât, mă cunoşteai de ani de zile, şi dac-ai avut cât de cât bănuiala fondului meu adevărat n-ai fi trebuit s-o f aici. Ar fi fost destule femei fericite cu iubirea ta direct proporţională cu valoarea obiectelor. De ce trebuia să m-alegi tocmai pe mine, pe care m-ai făcut atât de nenorocită cu-această proporţionalitate? De ce m-ai ales tocmai pe mine, când ştiai că-ţi păstrezi totdeauna ultimii doi lei ?
Şi-acum vreau să-ţi cer ceva, ca unui prieten: te rog nu mă chema niciodată, nu căuta să-nvii ceva ce ştii foarte bine că n-a murit. Ajută-mă să-mi pot demonstra că realitatea, oricare-ar fi ea, merită mai mult decât cea mai frumoasă ficţiune.
M-am rupt de tine când te iubeam, n-am vrut s-ajung niciodată la drojdiile urei.
Să ne-nchipuim c-am murit. Eu te-am plâns, te mai plâng şi-acum, dar într-o zi am să te-ngrop ca pe toţi morţii. Plânge-mă şi tu, o zi, două, cât crezi că merit, în inima ta atât de echilibrată, şi-ngroapă-mă, incinerează-mă, sfârşeşte cu mine. Şi vom fi amândoi asemeni celor care mor tineri şi frumoşi, pe care timpul nu-i poate altera în amintirea celorlalţi …
Scrisoare către un cunoscut de Ileana Vulpescu
CE E FITNESS-UL ?
Fitness-ul ne ajută să ne simţim mai bine şi să arătăm mai bine. Dar antrenamentele sunt gândite în funcţie de fiecare persoană pentru că varsta, sexul, greutatea, înălţimea, capacitatea de efort, sănătatea organismului, scopul urmărit sunt lucruri care diferenţiază practicanţii. Importantă este intensitatea exerciţiilor.
În diete şi cure de slăbire se măsoară caloriile pierdute pe oră în funcţie de activitate. Astfel, dacă alergi cu o viteză de 10 kilometri pe oră, vei pierde 900 de calorii într-o singură oră. Înotul ne face să pierdem 270 calorii pe oră, tenisul 400 calorii pe oră, schiatul 700 de calorii pe oră, mersul pe jos 200 de calorii pe oră, ciclismul 240 de calorii pe oră.
Academia Americană de Film a anunţat nominalizaţii la OSCAR 2010.
Iată nominalizările pentru cel mai bun film de animaţie:
” Coraline ”
O fată pătrunde printr-o uşă secretă descoperită într-un ungher al noii sale case şi ajunge într-o versiune alternativă a propriei sale vieţi. La suprafaţă, această realitate paralelă este şocant de asemănătoare cu viaţa ei adevărată, doar că-i mai interesantă şi aventuroasă! Dar când aventura devine periculoasă, iar ceilalţi părinţi ai ei încearcă s-o păstreze pentru totdeauna în lumea lor, Coraline va trebui să evadeze.
” Fantastic Mr. Fox ”
Fermierii furioşi s-au săturat să îşi împartă găinile cu o vulpe şireată… Exasperaţi de furtişagurile acesteia, fermierii încearcă să scape de vulpe şi de familia ei.
” The Princess and the Frog ”
Tania, o tânără afro-americană, trăieşte în elegantul şi grandiosul cartier francez din New Orleans. Din inima Louisianei, pe malurile Mississippi-ului, frumoasa Tiana, al cărei vis este să-şi deschidă propriul restaurant, se va trezi implicată într-o captivantă poveste de dragoste, plină de vrăji şi deloc lipsită de pericole, ale cărei personaje principale sunt un prinţ transformat în broască, un preot voodoo şi un crocodil care cântă de i se rupe inima …
” The Secret of Kells ”
În secolul al IX-lea, într-un colţ îndepărtat al Irlandei, se întinde Abaţia fortificată din Kells, unde Brendan (12 ani) trăieşte în linişte şi pace. Munceşte de zor cu ceilalţi călugări, pentru a întări abaţia împotriva atacurilor vikinge. Odată cu sosirea luminatului Frate Aidan, pentru Brendan începe o nouă viaţă de aventuri. El va trebui să termine minunata carte începută de Aidan şi să-şi învingă teama odată ce părăseşte zidurile abaţiei.
” Up ”
Hărţuit de constructorii care-i înconjoară casa cu zgârie-nori, Carl, un septuagenar, îşi ia zborul cu tot cu casă, susţinut în aer de o mulţime de baloane multicolore. Planul bătrânului, care vrea să-şi ţină şi o promisiune făcută soţiei lui decedate, aceea de a explora lumea întreagă, are o singură hibă: în momentul “decolării”, pe prispa casei lui se află şi un entuziast puşti de opt ani.
Există lucruri pe care oamenii s-au străduit să le afle secole de-a rândul și pe care dacă le vei cunoaște poate că vei ști să îți prețuiești mai mult propriul corp. Iată câteva dintre ele.
Știați că …
… 10.000.000 de celule din corpul tău mor şi sunt înlocuite chiar în timp ce citeşti aceste rânduri ?
… dacă informaţiile pe care le deţine ADN-ul nostru ar putea fi scrise atunci s-ar umple 1000 de volume enciclopedice ?
… creierul tău e capabil să aibă mai multe idei decât numărul total de atomi din universul cunoscut ?
… dacă ai putea exploata energia folosită de creierul tău, atunci ai putea lumina ca un bec de 10 watt ?
… într-o oră inima ta bate destul de puternic pentru a produce echivalentul de energie necesar pentru a ridica aproximativ o tonă de greutate, cu un metru deasupra Pământului ?
… te naşti cu 300 de oase, dar când devii adult ai doar 206 ? Se pare că unele oase fuzionează precum osul parietal şi cel occipital al craniului.
… ochii tăi au mereu aceeaşi dimensiune ca la naştere, însă urechile şi nasul continuă să crească pe tot parcursul vieţii ?
… va trebui să străbaţi 80 km la picior pentru a egala cantitatea de exerciţii pe care ochii tăi o săvârşesc zilnic ?
… cel mai puternic muşchi din corpul tău este limba ?
… îţi foloseşti 42 de muşchi faciali ca să te încrunţi şi doar 17 ca să zâmbeşti ?
… fiecare 2000 de încruntări crează un rid ?
… în mod normal un om produce zilnic 25 ml de salivă sau 10.000 galoane într-o viaţă ?
… sunt mai multe bacterii în gura ta decât toată populaţia Statelor Unite şi a Canadei la un loc ?
… mai mulţi germeni sunt transmişi atunci când dai mâna cu cineva decât atunci când săruţi pe cineva ?
… în mod normal, oamenii pierd între 40 şi 100 de fire de păr zilnic ?
… dinţii sunt singura parte a corpului uman care nu se poate repara singură ?
… numărul de clipiri pe care le face ochiul tău variază de la aproximativ 29 pe minut dacă vorbeşti până la doar 4 pe minut dacă citeşti ?
… un singur creier uman generează mai multe impulsuri electrice într-o zi decât toate telefoanele din lume la un loc ?
… împărțim 98,4% din ADN cu cimpanzeii, în comparaţie cu 70% din ADN pe care îl avem în comun cu moluştele ?
… avem o întreagă farmacie cu noi ? Corpul uman poate crea orice fel de medicament.
… organismul noastru se modifică în mod constant ? Ne modificăm scheletul la fiecare trei luni, iar pielea se reînnoieşte în fiecare lună. De asemenea, suntem capabili să inversăm procesul de îmbătrânire.
Sursa: Știați că … ?
“El Greco” – Regia Iannis Smaragdis, după un scenariu bazat pe adaptarea liberă a lucrării “Greco – Pictorul lui Dumnezeu” – o biografie fictivă semnată de Dimitris Siatopoulos.
Pictorul Domenicos Theotokopoulos pleacă din Creta la Veneţia şi apoi Toledo, numele său impronunţabil pentru naţiunile adoptive aducându-i supranumele de El Greco. Acuzat de erezie de către Inchiziţie din cauza tablourilor sale, în care îndrăzneste să-l aşeze pe Iisus mai jos decât pe apostoli, viaţa lui El Greco a fost o continuă luptă pentru libertate şi dragoste, o luptă plină de trădări împotriva barbariei şi-a ignoranţei.
Din distribuţie fac parte: Nick Ashdon, în rolul lui Greco; Juan Diego Botto – Guevara; Laia Marull – Jeronyma şi Lakis Lazopoulos – Nicolos. La scenariu au lucrat Jackie Pavlenko şi Iannis Smaragdis.
Sursa: Cinemagia.ro
George Exarhu
februarie 4, 2010
Hauuuu I feel today !
Sursa: Realitatea.net
8 comentarii
Filed under Animaţie, No comment ..., Politica, Ups & Downs
Etichete: fun, Politica