UZINA VISELOR

A fost odată o uzină care, atâta a vândut pe lume, vise; vindea cum toţi vând, bunăoară, ceva de bine pentru faptele omise; vindea în bani peşin, şi ar fi vrut, să vândă doar un vis, măcar, pe gratis, dar regulile lumii n-au putut, să facă doar un vis, pe lume, gratis …

Şi visul ei era un Domn să vină, să facă din Uzina ei – Lumină, şi visul ei era să facă Bine, un bine în Uzina Viselor a Lumii, căci proiectanţi şi ingineri de nume, ce îl căutau din zi şi până seara, nu mai ştiau de-i rău, sau de e bine, nu mai ştiau ce-i rău, şi ce e bine, doar fabricau mereu, pe bandă, vise, şi se mirau că nu e dreaptă, lumea. Şi Lumea, dreaptă, cum ar fi să fie ?

Şi ingineri de cea mai mare fală, şi arhitecţi de cel mai mare nume, amar gândeau: noi fabricăm mereu doar vise, şi bucurăm cu ele Lumea-ntreagă, dar, doar o clipă, banda de-i oprită, toţi se vor lepada de noi, îndată, vor cere preţul pentru Lumea toată, o vom vedea în hâlci de vis, tranşată, ca pe o humă, ne vor da deoparte, vor tropăi peste Uzina Moartă, vor smulge vieţii ultimul ei sânge, vor bea-n maşini întreaga Lumii apă, şi cine-i va opri, pe-această Lume ?

 Căci ea, credinţa, e atât de mică; căci ea, credinţa, e atât de slabă. Mai bine aşteptarea să o facem, rentabilă, când lumea e grăbită, şi cei ce-aşteaptă ce mai fac ? … se roagă, vorbesc unii cu alţii, sau discută, sau alţii-n scene palide, recită, sau alţii-n scene palide, mai cântă, sau alţii-n scene palide, dansează …

Şi de atunci, Uzina Viselor, aşteaptă. Şi fabrică, pe bandă, mereu, vise, şi-aşteaptă Visul ei să fie Faptă, să deie Domnul, de-încă mai aşteaptă, să fie gratis, Visul ei, să fie, căci ea, uzina, e Uzina Vie, a Lumii-ntregi, şi pentru ea aşteaptă.
Aşteaptă Dumnezeul ei să vina, şi Dumnezeu, pe lume, este Unul, fără de el, în ce cuvinte, Visul, îl povestiţi la altul şi la Bunul, şi doar de voia Lui revine Fiul, adun-Il, Doamne, vis adevărat, de dragul celor care au visat, şi Pacea Lui uzinei îi e bunul, Uzina Viselor să-l ţină Împăcat …

Jianu Liviu-Florian