Tag Archives: poveste

Pilotul …

Mulțumesc ….

Știu ce spune el, știu bine și toamna și sandalele și rochița, chiar dacă era ștampilată a fiind anilor ’70, mai știu că ploaia aducea orașul mai aproape, într-un fel de dor văzut de sus, când norii nu știau hotare și când unde-mi eram ar fi fost tot acolo în acel apartament, unde credeam că am să fiu așteptat ca un Iisus, fără altă patrie decât poalele unei fete…

Eram obosit de aer, de zbor și de păsări ce nu le voiam ucide cu elicea, eram doar dor de orașul ce-l știam și ce-mi cânta trist o melodie pierdută în salcâmii unei bariere de cale ferată și mi-e trist că-mi eram tânar… și au să fie și alții triști la fel …

CAFANU


Imagini de călătorie …

În călătoria aceasta cred că am să mă plictisesc de moarte …

Abia a început să se lumineze, dar, mai târziu, cred c-am să mor de cald. Şi trenul hodorogeşte şi bodogăneşte… Să încerc să mă uit pe fereastră… Cerul e roşu ca după pârjol. Şi iarba pare roşiatică. În depărtare se văd câteva case albe, cu geamuri mici şi o bisericuţă care se arată după un deal. Mai departe nu se văd decât dealuri cu vii şi livezi. Trenul trece în goană pe lângă câteva sate, în gările cărora nu se opreşte.

Trece în goană, pufăind şi şuierând …

 Dar, acum imaginea s-a schimbat. În zare se arată munţii cu piscurile lor cărunte. Dealurile au rămas mult în urmă. Am să văd păduri, poieni, am să văd mai de aproape piscurile înzăpezite ale bătrânilor Carpaţi. Se apropie un tunel… întuneric… Parcă e noapte. Oare cât de lung e tunelul ? Nu e prea lung. Trenul a ieşit din nou la lumină; acum mă orbeşte. Mai departe se zăresc din nou munţii. Ce frumoşi sunt … În depărtare se văd case mici şi blocuri. Trenul se opreşte într-o gară. Ce gară o fi ? Nu e agăţată nicio tăbliţă pe care să scrie numele gării. Ba da: uite o tabliţă albastră de metal, pe care e scris ceva cu litere mari, albe. Tăbiţa e agăţată deasupra unor butoane pe care scrie… Fumatul interzis ! Sunt dezamagită… Care o fi numele gării ? Nu mai e timp de căutat. Trenul porneşte mai departe şuierând. E o căldură – pe semne ca la topire. Nu mai pot să stau lângă geam. Îmi rezem capul de sacoşa atârnată în cui şi … adorm.

Abia la asfinţit, când totul era roşu ca atunci cand am plecat din Tulcea, bunica mă trezi. Ajunsesem la Braşov. Cum ? Am dormit atât de mult ? Călătoria s-a sfarşit ? Din păcate, da … N-am să pot urmări forfota oamenilor din gări, n-am să mai văd unul după altul oraşele, la fereastra compartimentului rămas gol.

Călătoria s-a sfârşit …


Povestea emoticonurilor contradictorii

Un basm tipografic scurt şi dulce-amărui relatat de  Rives, prezentatorul emisiunii ”Ironic Iconic America” de pe canalul Bravo.

Sursa: TED – Ideas Worth Spreading