Archivi tag: Gânduri

Bună dimineața !

   Frumoasă e viațaaaaaaaaaaaa !


La mulți ani, copiilor din noi !

Copilul interior este acea parte din noi care deschide drumul către dimensiunile adânci ale sufletului nostru și ne inițiază în comorile și în moștenirea lui…


Vocea vântului…

Frântă…

…între forța liniştii mele şi frica de a rămâne singură, am învățat să înțeleg… VOCEA VÂNTULUI.



Cafanu… again & again & again !

Ai să uiți că suntem făcuți noi să ştim doar trup…
Ai să uiți că Adamii sunt atât de săraci, că la o anume vârstă văd doar trup…

Ai să uiți şi ai să înțelegi că sufletul este de multe ori dat la o parte, în dragul la cum suntem fizic…

Când ai să înțelegi asta, adânc, adânc… ai să fii tu fericea ta, zâmbetul tău frumos şi să-ți dea Domnul să-ți fie citit de cine trebuie…

Ştiu, îți cauți un ceva… un ceva ce, nu a fost să fie ?
Da… un ceva ce-ți e drag, încât îl vrei iar şi iar, singură ori poate… cu “de o mână ținută”…
Caut şi mă rog …să vină…

Are să-ți vină când nu ai să te aştepți, iar atunci când te vei uita în urmă, ai să zâmbeşti, că nu ştiai că a venit…

                        Cafanu


Biletul către țară…

– Ți s-a dat să vezi tot… RĂUL și TRISTEȚEA, întrebare fără de răspuns, mirarea că ești așa cum ești,  frumosul ce vrei să-l pui pe o placă de memorie ce ține istoria… VECHI și NOU ești, împletite în degete ce mângâie… biletul către țară


Iarna trecută…

Ţi-e bine când vezi pe fereastră o iarnă trecută ?

Cu toate că m-am uscat în mine, mai am norocul trăirilor de demult; văd pe o fereastră cum iarna chinuie un copac; mi-a fost atât de milă de el atunci… încât am vrut să-i pun sârme ca să-l ţină locului. Eram atât de tanăr, încât nu ştiam că un copac poate să se încovoaie până la ridicol şi totuşi să supravieţuiască, dar nu-l uit, era iarna trecută…

CAFANU…


Amintirea …

Aveam ani puţini atunci când am înţeles tristeţea unui cântec… era o tristeţe pe care nu o mai auzisem spusă aşa.

Aveam ani atât de puţini, încât se puteau număra pe o mlădiţa de cireş proaspăt înflorit.

Am murit de atunci de multe ori, dar mi-a ramas …amintirea !


Tunelul …

Ai să vezi tunelul … eşti tânără şi chiar dacă ţi se pare că nu ştii drumul, el este pentru tine lumina de la capăt, este doar o lumina vremelnică. Au să vină alte întunecări, cu alte lumini …ce ţi se vor părea mai largi ! … şi aşa au să fie, aşa cum sunt şi cele trecute, lumini ce au fost la rândul lor singulare. Să nu uiţi …că eşti !

Primăvara îţi curge în păr... nu simţi ?! Chiar dacă scuturi capul tot cu tine rămâne, cu tot ce eşti, cu amintiri trecute, cu simţiri ce nu au să mai fie, cu simţiri ce nu le cunoşti încă, cu întrebări la care ai răspuns, dar cu răspunsul doar frântură din totul ce ai să-l ştii tu când are să vină vremea, eşti şi nu uita … că nu eşti singură ! 

 Tunelul spre Primăvara ce-am regăsit-o mulţumită unui prieten, ce a ştiut să mi-o readucă în gând, să nu o uit şi să-mi fie …rugăciune !

– Să nu o uiţi şi ca să ştii să nu uiţi, să iei un fir de iarbă de la intrarea în tunel şi să-l striveşti între degete, nu are să se se supere, a fost dat să-ţi aducă aminte de …mirosul Primăverii !

Cafanu …


Visez să imit …

Cu sufletul golit de îngăduinţă, cu gândul stins, ascuns în plapuma moale a decenţei …

Visez să  imit … plăcerea de a stârni dileme,
visez să imit o infimă secundă de politeţe,
visez să imit mâncăruri franţuzeşti pe platouri din porţelan nemţesc,
visez să imit impresia luminii prelinsă pe o coloană dorică,
visez să imit fumul ţigării pufăit de o pipă,
visez să imit traseele segregate ale şederii în lotus,
visez să imit roşu, negru, albastru, roşu, roşu, roşu, albastru … închid ochii din nou şi …
Visez să  imit … ultimul bulgăre futurist aruncat în fereastra fericirii deja consumate,
visez să imit bagajul CX 37.362 pierdut pe cursa SW cu destinaţia MI,
visez să imit un clişeu imuabil,
visez să imit întâmplarea unei conversaţii legate la ochi,
visez să imit un nor, o vioară, un stilou Pelikan, un copil …

P.S. Ca şi cum aş fi fost în stare de asta …


Somnic de iarnă …

 Are să-ţi vină vara, prin trecere de tină primăvara, apoi în prag de ce vrei tu… să-ţi vină vara…

Au să înflorească pomii, albine culori purtate în aripi, galben polen, mic grăunte, luat şi purtat din floare ce-i somn acum în gerul de afară, apoi are să vină ea vara, un spic în pârg şi macii pecete culoare în alt galben ce are să fie. 

Şi are să fie cald, şi are să fie dor de poate mai rece, ce-l schimbăm acum pe un un vrut de cald…

Somnic… CU VIS !

Cafanu…


%d blogger hanno fatto clic su Mi Piace per questo: