La mulți ani, România!

A intrat în Palatul Regal pe la prânz cu cei care o însoțeau.
– Vă rog sâ mâncați ceva. Într-o oră ne întoarcem la spital. Ostașii noștri răniți au nevoie de noi, a spus Regina Maria.
– Majestate, vă rugăm totuși să vă faceți injecția împotriva tifosului. Este prea periculos pentru dumneavoastră!
– Eu nu am timp să fiu bolnavă, domnilor. Am România în gând, inimă și suflet. Respir pentru neamul acesta. Iată de ce, nimeni și nimic nu mă va înfrânge. Ne vedem într-o oră!
Aceasta a fost Regina Maria, cea care a iubit România mai presus de orice.
După război și înfăptuirea Marii Uniri, Regina Maria a plecat în Europa să convingă Puterile vremii să recunoască acest act istoric!
A ajuns în Franța pe o vreme mohorâtă și a mers direct la președintele acesteia. A doua zi toate ziarele titrau…”Franța este norocoasă să primească pe Regina Maria”. Primul pas fusese făcut.
A urmat Anglia. Cu Churchill copilărise. În 30 de minute acesta a fost convins să recunoască România Mare.

Înainte să plece, Regina îl întreabă:
– Cum credeți că pot convinge Statele Unite?
– Majestate, Președintele Wilson este la Paris. Aveți timp să ajungeți. Sunt sigur că o să-l cuceriți.
Regina Maria ajunge degrabă în Franța, dar i se spune că președintele american are programul încărcat.
– De la 8 dimineața are foarte multe întâlniri.
– Spuneți-i președintelui dumneavoastră că eu mă trezesc la 6. Vă garantez că nu are cum să plece din Paris fără să ne vedem.
Până la urmă întâlnirea are loc și SUA recunoaște România Mare.

Entrata a Palazzo Reale a mezzogiorno con i suoi compagni…
– Per favore, mangia qualcosa. Tra un’ora torneremo in ospedale. I nostri soldati feriti hanno bisogno di noi, disse la regina Maria.
– Maestà, però, per favore deve fare l’iniezione contro il tifo. È troppo pericoloso per lei!
– Non ho tempo di stare male, signori. Ho in mente la Romania, il cuore e l’anima. Respiro per questa nazione. Ecco perché nessuno e niente mi sconfiggerà. Ci vediamo tra un’ora!
Era la regina Maria, quella che amava la Romania sopra ogni altra cosa.
Dopo la guerra e la Grande Unione, la Regina Maria andò in Europa per convincere le Potenze dell’epoca a riconoscere questo atto storico!
Arrivò in Francia in un clima cupo e andò direttamente dal suo presidente. Il giorno seguente tutti i giornali furono intitolati… “La Francia è fortunata a ricevere la Regina Maria”. Il primo passo era stato fatto…
L’Inghilterra seguì. Era stata con Churchill fin dall’infanzia. In 30 minuti è stato convinto a riconoscere la Romania Grande.

Prima di partire, la Regina gli chiede:
– Come pensi che possa convincere gli Stati Uniti?
– Maestà, il presidente Wilson è a Parigi. Hai tempo per arrivare. Sono sicuro che lo conquisterai.
La regina Maria arriva in Francia, ma gli viene detto che il presidente degli Stati Uniti ha un programma impegnativo.
– Dalle 8 del mattino ha molti incontri.
– Di ‘al tuo presidente che mi sveglio alle 6. Garantisco che non può lasciare Parigi senza vederci.
Alla fine si svolge l’incontro e gli Stati Uniti riconoscono la Grande Romania.

Auguri, Romania!