Panait Istrati…

„Să ne risipim aceste sărmane două zile ce le avem de trăit, scuipând pe oameni, să uiţi, că un soare arde pe cer, că râuri curg pe pământ, că atâta desfătare cuprinde o pădure răcoroasă, ori un câmp plin de flori; să uiţi – ceea ce nu uită nici un vierme – că avem tot ce ne trebuie ca să sorbim viaţa, toată viaţa, atâta timp cât ochii ne sunt deschişi…

Photo credit: flytography

…şi să ne trecem vremea dând palme orişicui, când e mult mai sănătos să te dovedeşti prieten chiar şi aceluia care caută în tine un duşman, – nu e ăsta un adevărat blestem al lumii ?”

Crezul meu – Panait Istrati

Paris – Iunie 1924