Scenariul „Iată femeia pe care o iubesc” adaptare radiofonică după piesa lui Camil Petrescu
Distributia: Radu Beligan – artist al poporului, Gina Patrichi, Emil Hossu, Ion Marinescu, Toma Caragiu, Vali Voiculescu Pepino Ileanu Stana Ionescu, etc…
Scenariul „Iată femeia pe care o iubesc” adaptare radiofonică după piesa lui Camil Petrescu
Distributia: Radu Beligan – artist al poporului, Gina Patrichi, Emil Hossu, Ion Marinescu, Toma Caragiu, Vali Voiculescu Pepino Ileanu Stana Ionescu, etc…
Piove al di là del vetro, piove sopra i tetti, piove sulle auto, piove sul bagnato, piove sulla gente, piove sull’INDIFFERENZA, piove sull’ODIO … sull’AMORE, sulla VERITÀ, sull’IPOCRISIA, sul CONFORMISMO… certe macchie non si lavano via così, rimangono dentro.
In quest’atomo opaco del male PORTAMI VIA DA QUI, voglio il SOLE, ne ho bisogno, ti muovi dentro di me, ballo il buio.
Perché non riesco a viverti come io vorrei ?
E adesso basta… VATTENE !
Mi chiedo sempre… PERCHÈ ?!
Si arriva a conclusioni in fretta. Io realizzo che è finito tutto, tutto ha una motivazione, se vuoi chiamarlo DESTINO, DISEGNO DIVINO, il finale della storia è sempre quello… divisi, separati da un vuoto, da un abisso di freddezza…
Sto male… prendimi via con te…
Portami via da questo mondo marcio fatto di apparenza, superficialità, degenerazione morale… non so se resisterò ancora per molto…
Ti prego stammi vicino… se ti perdessi sarei un nulla, non mi resta che sognarti, immaginarti con me, sentire che mi sei vicino…
Ahhh… che emozioni !
Fericirea este un cumulus de banal, banal fiind bucurie interioară (să nu mă întrebaţi de unde vine !), bucurie de dat, de primit, dar mai ales de dat , bucurie de respirat soare, lumină, bucurie de bucurat atunci când dai bucurie aproapelui, bucurie că poţi să urăşti, bucurie că ai ştiut dragostea dar ai inţeles că neîmpărtăşirea ei nu este pedeapsă ci doar ” a fost să nu fie ” …
Bucuria de a ierta, bucuria de a te închina şi atunci când ajungi la mărturisire de păcat, să faci efort ca să ţi-l defineşti … ”
Cafanu…
Il piacere di correre a piedi nudi, ….e’ sentire la VERITA‘…. di una terra che non mi appartiene…
Ascolta l’inganno, per conoscere la VERITA‘…
La VERITA‘, immagina la VERITA‘…
Cosa cerchiamo nel tempo, se non che la VERITA‘…. mai scritta nei tempi…
mi-e dor de tine
mi-e dor de tine,
ca unei beri de-un pic de ghiață
ca unui mort de-oleacă viață
ca unei Londre de o ceată
ca unui do de-o cântăreață
ca unui ac de-un pic de ață
ca unei carți de o prefață
ca unei pușcării de-o hoață
ca unui mic scanal de-o țață.
și iarăși, pentru a câta oară,
ca unui eschimos de-o portocală
ca unui tren de-o mică gară
ca unui pepene de-o vară
ca unui pesimist de-o cioară
ca unui azi de-odinioară
Horatiu Malaele – Din rătăciri
A fost odată un copil care îşi iubea mult părinţii…
Într-o bună zi, tatăl lui a plecat. Într-o fotografie. Mama venea la el, şi privea – când la el, când la tata. Nu ştia cum să se împartă. Şi până la urmă, a plecat şi ea. În aceeaşi fotografie.
Fotografia mirosea a zmeură proaspătă. Şi copilul o sorbea din ochi – şi se satura – din privirile lor, care îi umezeau buzele, atât de îmbelşugat. Totuşi – ar fi vrut să stea de vorbă cu ei. Să îi asculte, chiar. Ce să facă cu mirosul acesta atât de aspirat ? De priviri ? Cum să îl înţelegi ?
Uite, să ne imaginăm că am avea o clapă. Apoi, altă… Şi le-am apăsa… Nu ne-ar răspunde, cumva, şi ei ? Mai greu a fost până a găsit o mătuşă. Care i-a adus minunea. O pianină care mirosea… A istorie de primăvară. Restul, era uşor !
Să stai de vorbă cu părinţii tăi, privindu-i… Şi ei – să îţi zâmbească din fotografie… Să clipească din ochi… de fericire. Să le scânteieze în ei – lumina aceea – ba chiar – să se mişte uşor…
Aceasta – oricât ar părea de neînviat – ESTE O FOTOGRAFIE VIE…
Cu deosebit respect,
Liviu-Florian JIANU
8 aprilie 2016
Craiova
Minding no matter, a higher Frequency
Oh ! We listen Stars, falling from the Sky
Jumping out of one, we start to Fly
Feeling in Peace, no resistance fight
No clear Mind, feeling so Light
Falling with this Music smooth and Slow
Landing to a Dream, Pure as Snow.
After “A night of dance”, I understand that…
…magic is believing in yourself, if you can do that, you can make anything happen…
Copilul interior este acea parte din noi care deschide drumul către dimensiunile adânci ale sufletului nostru și ne inițiază în comorile și în moștenirea lui…