SCRISOARE CĂTRE MOŞ CRĂCIUN

Îţi scriu misivă, moşule Crăciun,
Un moş, şi eu, plătindu-i vieţii, rata,
Cum faci minuni, şi eşti atât de bun,
Adu-mi-l iar, de sărbători, pe TATA …

Pleca pe vremea asta după brad,
Departe, hăt, în Orlea lui natală,
Pe Dunăre, şi Jiu, căta un vad,
Să îmi coboare îngerii, în poală.

Venea cu sate-ntregi de fericiţi
La care dăruise-un loc de muncă,
Şi îl cinsteau şi ei, prea multumiţi,
Cu vin, cu ouă, ţuică, şi cu şuncă.

Umpleau cu voci de îngeri sate-ntregi,
Şi voioşia lor, întreg oraşul –
La suflete, mai mari ca nişte regi,
Strigau, râzând din ochi : “Trăiasca naşul !”

Ce tihnă şi ce drag, de sărbători,
Ce lume îngerească, de la ţară,
În plină iarnă, aducea ca flori
Prea bucuroase inimi de povară.

Şi tata, sau bunicul, erau moşi,
Şi-abia acum ştiu – darul cel mai mare,
Ce mi-l dădeau, primit din moşi-strămoşi,
Erau chiar ei, supremele odoare.

Îţi scriu misivă, moşule Crăciun,
Vin negre vremuri, nu-s de ele, gata,
Cum faci minuni, şi eşti atât de bun,
Adu-mi-l iar, de sărbători, pe TATA !

LIVIU FLORIAN JIANU – 8 decembrie 2011

Advertisements

About Mădălina lu' Cafanu

M'am cățărat în blog şi mă uit la stele... View all posts by Mădălina lu' Cafanu

Comments are disabled.