Visul unei nopţi de iarnă …

Ajuns în pod, voi cere de mâncare:
Nu voi primi, căci n-am muncit nimic,
N-am pus, măcar, un digit în hambare,
Şi e atât de frig, în infinit !

Cât costă gigacaloria ? Cine ştie !
Sau poate iarna asta cresc cartofi,
Şi haine, grâu, şi foc, la noi, în vie,
Să dăm şi pe la îngeri limitrofi –

E vremea să se schimbe ceva-n lume,
Să crească iarna grânele în vii,
Şi strugurii din opere postume
Să se împartă singuri, la copii –

Şi de Crăciun, s-avem şi noi, festinul
Recoltelor de iarnă, în cămări,
Să se despartă apele în mări,
Şi să urcăm în pod, spre cerul, plinul,

De trepte-n gol, spre raiul fără scări …

Jianu Liviu – Florian