A fost odată un băieţel cuminte căruia părinţii îi dăruiau jucării minunate …
De ziua lui, băieţelul primi în dar o cutie frumos ambalată în care găsi nici mai mult nici mai puţin decât douăzeci şi cinci de soldaţei de plumb. Erau aşa frumoşi şi mândri în uniforma lor, încât băieţelul se juca doar cu ei. Dar vezi, din întâmplare unul dintre soldăţei nu avea un picior. Cred că nu fusese plumb de ajuns !
Cu toate acestea, parcă era şi mai mândru decât ceilalţi căci se sprijinea, şi încă bine, în singurul picior. Seara, băieţelul mersese la culcare, iar jucăriile rămaseră singure şi se porniră la joacă. Spărgătorul de nuci făcea tumbe, tamburinele sunau, soldăţeii de plumb patrulau şi mica balerină dansa. Şi era atat de frumosă în rochiţa ei roz şi dansa aşa de frumos, că era imposibil să nu-ţi placă ! Cum o văzu micul soldat se şi îndrăgosti de ea …
Deodată, dintr-un colţ apăru un spiriduş bătrân care-l povăţui pe soldăţelul nostru să nu se lege de mica balerină că se va sfârşi rău. Dar soldăţelul se prefăcu că nu-l aude şi o privea în continuare pe iubita lui.
Nu stiu cum se făcu însă, că în zori soldăţelul de plumb, cel indrăgostit de mica balerină, se afla pe pervazul ferestrei. Ce căuta şi cum ajunse acolo … nimeni nu ştia ! Poate că spiriduşul cel rău să fi fost la mijloc … ?!
