Buzunarele

Croitorul Deliu era un bun meseriaş …

 Costumele croite de dânsul cădeau ca turnate. Este adevărat că mulţi dintre colegii de breaslă atribuiau reuşita hainelor, sacourilor şi pantalonilor croiţi de dânsul stofelor pe care le folosea, dar asta nu umbrea cu nimic măiestria croitorului. Muncind cu pasiune şi răbdare, şi fiind un om chibzuit, croitorul avea de toate: apartament, automobil, bani în bancă, îşi făcea în fiecare an concediul cu familia, la munte, şi la mare.
Într-o dimineaţă, în atelierul lui de la subsolul blocului în care locuia, a intrat domnul Costache, un vechi client. Avea faţa roşie şi transpirată şi îşi ştergea des chelia cu o batistă albastră cu picăţele.
“- Domnule Deliu, îmi cresc buzunarele !” – a strigat el, şi a rămas lângă uşă, privind spre croitor cu speranţă.

Domnul Deliu tocmai terminase de tras o mânecă la maşina de cusut. Şi-a ridicat încet ochii de sub ochelari şi a privit atent la domnul Costache. A recunoscut îndată că era îmbrăcat în costumul gri cu dungi negre pe care i-l livrase acum o săptămână. Dar, vai, domnul Costache avea perfectă dreptate. Buzunarele pantalonilor erau umflate şi atârnau ca două mingi de fotbal la stânga şi la dreapta fidelului său client. Mai mult, buzunarul din spate, după ce se înfăşurase de două ori în jurul şalelor, o luase pe cracul stâng, coborâse pe lângă genunchi şi mătura podeaua. Buzunarele hainei coborau ca nişte cravate până la călcâie.
Domnul Costache era un om cumsecade şi de cuvânt: niciun moment croitorul nu l-a suspectat că şi-a stricat singur superbul costum gri cu dungi negre, dar n-a avut nimic mai bun de făcut decât să asculte cuminte istorisirea acestuia: buzunarele creşteau în lungime cu 2-3 centimetri pe oră.

Croitorul Deliu ar fi fost mai liniştit dacă ar fi ştiut că acesta nu era decât începutul. În săptămâna următoare, toate croitoriile oraşului Corcodelia au fost asaltate de clienţi. Clienţi mai noi sau mai vechi. Să nu credeţi că toţi aveau cumsecădenia stimabilului domn Costache. Unii cereau indignaţi banii şi stofa înapoi. Alţii comandau în altă parte costume şi pantaloni noi. Croitorii dădeau din umeri şi nu pricepeau nimic: toate regulile meseriei erau respectate, materialele erau impecabile, dar…, inevitabil, indiferent de croitor, clienţii reclamau creşterea buzunarelor în câteva zile. Dar nu numai buzunarele noi aveau acest obicei. Toate buzunarele, indiferent de perioada în care au fost tăiate şi cusute, creşteau deopotrivă şi fără discriminare. Buzunarele croitorilor, medicilor, avocaţilor, angrosiştilor, comercianţilor, profesorilor, ţăranilor, inginerilor, tinichigiilor, instalatorilor, mecanicilor de locomotivă şi sportivilor etc … buzunarele femeilor, copiilor, bărbaţilor şi bătrânilor, şi, în ciuda tuturor apelurilor la calm, problema s-a extins rapid din Corcodelia în toată ţara. Calicia – o ţară frumoasă şi care avea de toate, se afla în faţa unei situaţii fără precedent. Academia Caliciei a fost desemnată să rezolve problema: dar, de la bun început, a fost pusă în faţa unei dileme: unii academicieni afirmau că buzunarele cresc, alţii că se umflă. În fine, cea de-a treia grupare afirma că se rotunjesc. Şi totul a rămas în stadiul acesta adică, în discuţie.

Dar creşterea ( umflarea, rotunjirea ) buzunarelor nu însemna nimic în sine, pe lângă consecinţa indirectă a acesteia: din cauza imenselor buzunare, cetăţenii Caliciei deveneau din ce în ce mai uşori şi se ridicau în aer. Preşedintele şi miniştrii puteau fi deseori văzuţi plimbându-se prin nori, cu buzunarele atârnând până la pământ. Practic, niciun cetăţean al Caliciei nu mai era cu picioarele pe pământ; de urgenţă, calicienii au hotărât să-şi umple rapid buzunarele. Începutul a fost făcut cu monezi autohtone: pisleii. Toţi îşi umpleau de dimineaţa până seara buzunarele cu pislei. Când moneda naţională de metal a fost epuizată, s-a apelat la cea de hârtie. În acest timp, s-a extras minereu, s-a bătut monedă şi alţi pislei au intrat în buzunarele calicienilor. Au urmat certificatele şi hârtiile de valoare. Dar buzunarele creşteau într-una şi oamenii ţopăiau, când pe jos, când prin aer. Medicii au început să-şi înghesuie în buzunare stetoscoapele, seringile, apoi paturile de spital. Politicienii – tomuri de cărţi despre libertate şi democraţie. CFR-iştii – şinele de cale ferată, traversele, vagoanele de marfă şi locomotivele. Energeticienii – cablurile, stâlpii de tensiune, termocentralele şi hidrocentralele. Poştaşii – taloanele de pensii şi corespondenţa. Constructorii – blocurile de locuinţe. Totul a intrat în buzunarele calicienilor, dar fără folos. Buzunarele creşteau în continuare.

Doctorii au continuat prin a-şi băga în buzunare pacienţii, profesorii – elevii, politicienii – alegătorii, ţăranii – sistemele de irigaţii şi pământul, inginerii – ecuaţiile, iar poeţii – sufletul. Fără nici-un folos: buzunarele creşteau într-una.

Finalul acestei povestiri e banal. În Calicia a mai rămas un singur om căruia îi creşteau buzunarele. Şi-a deschis buzunarul de la piept, a surâs şi a zis: “ I-am avut pe toţi la buzunarul cel mic” . Apoi, pentru că se ridica în aer, a intrat cuminte în propriu-i buzunar.

Jianu Liviu – Florian

Advertisements

About Mădălina

La gente ama stare al centro del mondo, a me basta un angolo dove c'è tutto il mio mondo. - M. Gandy View all posts by Mădălina

8 responses to “Buzunarele

  • daurel

    Eu mi-i imaginez mai putin aerieni pe cei cu buzunarele pline…

    Like

  • Andrei Lefter

    Foarte interesanta povestirea ta. Plina de substrat si talc. Mi-am imaginat fiecare paragraf si pentru moment am crezut ca citesc una din cartile lui Vonnegut…
    Si la mai mare!

    Like

  • Jianu Liviu-Florian

    “Tânărul lipsit de experienţă în războiul duhovnicesc lasă pe fundul fiecărei lui fapte bune să se strecoare slava deşartă şi părerea de sine. Dar soldatul încercat în acest cumplit război, în mijlocul vâltorii luptei contra patimilor aflându-se, nici o nădejde în sine nu-şi pune, ori în faptele lui bune, ci mai vârtos sporeşte rugăciunea cu lacrimi, strigând întru ajutorul lui Dumnezeu. Avva Matoes zicea: “Cu cât omul stă mai aproape de Dumnezeu, cu atât se vede mai păcătos.” El mai zicea: “Când eram tânăr, gândeam câteodată că am făcut vreun bine: acum că sunt bătrân, văd că nici măcar un bine nu am lucrat cu adevărat vreodată”. Dar oare nu zis-a Însuşi Domnul nostru: ” Nimeni nu este bun decât numai Unul Dumnezeu ” (Matei 19:17).Deci dacă bun nu este nimeni decât numai Unul Dumnezeu, izvorul a tot binele, atunci cum ar putea fi bună vreo faptă care nu vine chiar de la Dumnezeu? Şi cum ar putea cineva care lucrează vreo faptă bună să şi-o atribuie sieşi, iar nu lui Dumnezeu? Şi dacă aşa stau lucrurile, atunci în ce se va putea lăuda vreodată omul cel muritor? În nimic, decât numai în Domnul şi în bunătatea Lui!”
    “Proloagele de la Ohrida” – de Sfântul Nicolae Velimirovici – Vol. I – pag. 530

    Dumnezeu nu a făcut oamenii roboţi. Oamenii au liber arbitru. Omul este colucrător cu Dumnezeu pentru împlinirea binelui Dumnezeiesc.

    Like

  • George Valah

    Imi place fotografia ….
    Haina care a fost dorita, care a fost parte din imaginea strazii, dar n-a fost vanduta. In asteptarea ei, si-a indeplinit un destin aparte … de martora a implinirii altora… Poate intr-o buna zi, banala ca alte zile, cineva o va cumpara nestiind cate trairi cuprinde in ea… Poate chiar croitorul e cel ce-o va darui, iar locul ramas gol va fi umplut cu o alta haina, la moda …
    Asa gandea un fotograf visator, cu trepiedul langa el …
    Zambind, apasa pe buton …

    Liked by 1 person

Nu ciocăniţi ! ...ies eu din când în când.

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

bazarnews.info!

cuget liber!

supravietuire a-z

aici esti in siguranta.

Bhutadarma

Nothing is impossible (at least that does not violate the laws of physics). When you can..violate the laws of physics!

Mihail stories

Tot ceea ce ne putem imagina este real

VIOREL COTINGHIU

Într-o lume relativă, nimic nu e definitiv

Monarhia Salvează România

"Valoarea regalităţii stă deasupra alternativelor politice şi a sistemelor de guvernare. Ea garantează mândria, identitatea, continuitatea şi tradiţiile (poporului român)." - Majestatea Sa Regele Mihai I al României

Gândurile dintre pagini!

Cărțile educă spiritul!

La Audacia de Aquiles

"El Mundo Visible es Sólo un Pretexto" / "The Visible World is Just a Pretext".-

Travelling with Lyn

My experiences in Italy and the world

mimbus07

Îmi place sa nu fiu înțeleasă, pentru că intr-un final fericit când apare adevărul, totul va fi apreciat. Asta mă va face să zâmbesc cu sufletul.

Only Orange

Jumătăţi de portocală într-o lume de mere

Diaspora si Reintregirea

Societatea civila pentru reintregirea Romaniei

Guliver Photo Blog

Photography, Hobby

Cooking with a Wallflower

Cooking. Baking. Crafting. Writing.

Ricette in Tavola

Ricette dall'Italia e dal mondo per portare in tavola sapori unici e piatti prelibati

Lumen in mundo

Nimic nu este atât de surprinzător ca viața. În afară de scris. - Ibn Zerhani

Cristian Lisandru

festina lente - prin(tre) cuvinte, gânduri, mirări...

Universul astral

"Dubito, ergo cogito, cogito ergo sum."_ René Descartes

Blogul Buceginatura2000

Informatii despre Mediu, Turism, Bucegi sit Natura 2000

MeddArtis

„În viață risipim ani, iar la moarte cerșim clipe”.

endorfinul

diminueaza perceptia durerii

Psihoterapia ortodoxa

Motto: "Comoara sufletului şi a minţii / E să iubeşti pentru a putea ierta"

pricoo

Nu, nu vom fi niciodată originali.

Codex Dracula

Codex Dracula tells the story of Vlad the Impaler and his descendants. The comic book combines Fantasy, Historical Fiction & Horror stories.

OLTENITA

Deocamdata un blog

Un Stilist In Anglia

Perț Dan-Gabriel

*Ana-Maria.PM*

Poetry lover, coffeeholic & books addict

Genunchiul Lumii

blogolumea. strada sforii. poezie pierdută. crochiuri. cotidiene

ZurliuBlog

"Trăiesc vremi de nebunie, dar, ca să le-nfrunt, îmi spun: Voi trăi cum mi se cere!... D-aia-s uneori... nebun.."--Goethe

JoculDeCuvinte

ZonaDePoezie

Visible Spectrum

A journey through life

Heartstring Eulogies

Conjured by Sarah Doughty

VOICE OF GOD

VOICE OF GOD (a sci-fi mystery)

Movie Zone

recomandari filme

Blackjack's Blog

Nu uita Cine Esti in momentul in care esti inconjurat de ceea ce nu esti !

%d bloggers like this: