Archivi del mese: ottobre 2009

California Dreamin’

1999, în timpul războiului din Iugoslavia. Într-o mică aşezare românească, Doiaru (Răzvan Vasilescu), un şef de gară şi în acelaşi timp baron local, opreşte un tren NATO cu echipament militar păzit de soldaţi americani, care traversează România fără acte de transport, dar având aprobarea verbală a guvernului român. 

Sosirea americanilor scoate din amorţeală mica aşezare, care ţine să le dovedească musafirilor proverbiala ospitalitate românească.

Un tren care transporta armament strategic pentru o intervenţie americană în Kosovo este blocat pentru cinci zile într-un sat românesc, în aşteptarea unor aprobări oficiale solicitate de şeful gării, un mafiot local cuprins de un curios exces de zel. 

Întâmplarea reactivează o obsesie românească veche din 1944, când toată suflarea aştepta venirea americanilor. Primarul satului se dă peste cap pentru a le face şederea soldaţilor americani cât mai plăcută, organizându-le chefuri câmpeneşti şi programe artistice, dar încercând de fapt să-i caştige de partea lui pentru a-şi regla socotelile cu şeful gării. 

Fata acestuia din urmă se îndrăgosteşte de unul dintre soldaţi, dar pentru că nu ştie engleza de fel, îl ia pe unul dintre colegii ei de şcoală, îndrăgostit în secret de ea, să-i traducă ce simte pentru american.


Gâştele

Pal by cidaq

Cu o prăjină mare,
Ţăranul gâşte de vânzare
Mâna la târg.
Şi drept să zic:

În cârdul gâştelor, spre bună îndemnare,
Grăbind la zi de târg, bătea ades cam tare.
(Dar unde de câştig sau pagubă s-atinge,
Nu numai gâştele, şi omenirea plânge.)
Eu nu vinovăţesc ţăranul nicidecum;
Iar gâştele altfel aceasta judeca
Şi, întâlnindu-se c-un trecător pe drum,

Aşa striga:
— A ! Ce necaz, ce osândire !
Asupra gâştelor ce crudă prigonire !
Priveşte, un ţăran cum bate joc cu noi;
De astă-noapte el ne mână denapoi.
Lui, nătărăului, nu-i trece nici prin minte
Că are datorie a ne arăta cinste;
Căci noi ne tragem drept din neamul cel slăvit

Ce Capitolia din Rom’ au izbăvit !
Romanii, mulţămiţi, au pus şi sărbătoare,
Pentru aşa a lor prea vrednică urmare.

— Şi voi tot cu aceasta vreţi
A lumii slavă să aveţi ?
Au zis acel drumeţ.
— Strămoşii noştri …

 — Ştiu,
Dar eu la vorba mea să viu:
Ce faptă vrednică voi aţi făcut în lume ?
— Nimica, însă noi …
— Că numai de fripture voi
Sunteţi şi bune.

Lăsaţi dar pe strămoşi în pace:
Cu fapta e cinstit acel care o face.

Această fabulă a lămuri se poate,
Dar gâştele să nu se-ntarte.

Alecu Donici


Child in Time

Go Back in Time

Sweet child in time you’ll see the line
The line that’s drawn between the good and the bad
See the blind man shooting at the world
Bullets flying taking toll
If you’ve been bad, Lord I bet you have
And you’ve been hit by flying lead
You’d better close your eyes and bow your head
And wait for the ricochet …

LA MULŢI ANI MIKA MEA BUNĂ !


Şi mie îmi plac evreiii !

De ce îmi plac evreiii ?

Pentru că Franz Kafka a fost evreu.
Pentru că Max Brod a fost evreu.
Pentru că Charlie Chaplin a fost evreu.
Pentru că Hanna Arendt a fost evreică.
Pentru că Paul Auster este evreu.
Pentru că Philip Roth este evreu. Continua a leggere


Let it BEatles !

 

Nobody ever loved me like she does, oo, she does, yeh, she does
And if somebody loved me like she do me, oo, she do me, yes, she does

I’m in love for the first time. Don’t you know it’s gonna last
It’s a love that lasts forever. It’s a love that had no past

And from the first time that she really done me, she done me, she done me good
I guess nobody ever really done me, oo, she done me, she done me good

Don’t let me down, don’t let me down … !


D.

Motto: Parlamentarii propun pensionarilor soluţii pentru a supravieţui: “Să-şi vândă casa”

D.

– Dumneata, domnule D. , vei asigura impunerea (strângerea impozitelor) pe raza plasei…
– Dar nu am cu ce să mă deplasez în teritoriu, domnule Inspector-Şef …
– Te descurci dumneata … !
– Să trăiţi, am înteles !
– Voi urmări personal finalizarea lucrărilor de impunere … fiecare inspector îmi va raporta personal …
– Am înţeles, să trăiţi !

Inspectorii au ieşit afară. Unii râdeau, alţii fluierau a pagubă. Fiecare era sigur că în termenul stabilit nu va încheia nimeni impunerile (calculul si colectarea impozitelor de la populatie). Au ieşit ca potârnichile din clădirea administraţiei financiare.

Inspectorul D. era de statură medie, slab, osos, plin de vână nervoasă. Mergea din sat în sat, din comună în comună. Drumuri gloduroase. Nu era piatră. Nu era asfalt. Când ploua, drumul era o mlaştină nămoloasă. Abia sosit, era întîmpinat invariabil cu aceleaşi cuvinte:
– Bine aţi venit, domnule inspector ! Dar poftiţi mai întâi la masă … să îmbucaţi ceva … aţi făcut drum lung până aici … v-am pegătit toate cele de cuviinţă … avem şi un vin deosebit …
– Nu ! se încrunta D. Nu mănânc şi nu beau nimic ! Si apoi, mi-a pus nevastă-mea o pâine şi un pui fript în plasă !
– Dar cum se poate una ca asta ? Veţi lucra câteva zile ! Nu este nici o grabă !
– Vă rog să nu insistaţi ! Am nevoie de un scaun şi de o masă ! A, să nu uit ! Să îmi aduceţi şi o lampă !
Lucra zi si noapte. Om după om venea la primărie sau la şcoală. Dumneata … câte iugăre de pământ … câte animale … ce producţie … ce impunere …Fiecare se ruga de câte o scutire … cu o plasă în mână … îi refuza … rar de tot, îl impresionau sărăcia şi necazul, şi accepta o reducere, dând omul afară, cu plasă cu tot, pe uşă …
Din când în când, primarul bătea la uşă şi scâncea:
– Domnule inspector, vă rugam frunos, veniţi la masă, nu aţi mâncat de … zile !
– V-am rugat să nu mă deranjaţi ! se răstea omul de pe scaun, cu pantaloni agăţaţi cu bretele de umeri, cu ochelarii pe nas. .. Eu am un plan, trebuie să termin în 3 zile lucrarea … O coajă de pâine să îmi aduceţi si o cană de apă ….
Primarul ieşea … De când lucrează ? Om după om, sătean după sătean … Calcula … Calcula de mână, refăcea calculele … Seara, noaptea, cu cearceafurile de hârtie în mână, făcea subtotalurile şi totalurile … Urmărea cheile de verificare … O lua de la capăt …
Termina…. La plecare, primarul şi fruntaşii satului dădeau să îi strecoare ceva în buzunar …
– Nu primesc nimic, ridica tonul inspectorul. Totuşi, dacă doriţi să mă ajutaţi, am o rugăminte … Am nevoie de o şaretă … de o căruţă … ceva … să ajung până în comuna următoare …
– Se poate, domnule inspector ? Se aranjeaza imediat … Măi , Ioane …
D. ajungea în comuna următoare şi o lua de capăt … Erau comune care nu aveau nici măcar un cal. Atunci, o lua pe jos, pe drumul plin de hârtoape şi noroaie. Pe râpe. Cu servieta jerpelită de întrebuinţare după el. Cu o umbrelă în mână … Ca o sperietoare … Ud până la piele, sau uscat ca un peşte, la soare.
R. , inspectorul general, bătea nervos cu creionul în masă.
– Au trecut 3 luni, domnilor inspectori, şi impunerile nu sunt încheiate ? Vă voi da afară pe toţi ! Veţi rămâne pe drumuri … Nici o lucrare nu este finalizată ?
– Ba da, domnule general !
– Cine a spus da ?
– Eu !
R. a plecat ochii, căutând prin sală. Era un om masiv, cu ochii bulbucaţi, şi braţe butucănoase. Un uriaş. Pe la mijlocul sălii, dădu cu ochii de D. , care se ridicase în picioare …
– Eu, domnule inspector, eu am terminat !
– Dar dumneata ai avut cea mai mare regiune!
– Aşa este, dar m-am descurcat !

R. îl privi cu luare aminte …
– Priviţi-l, domnilor, pe colegul dumneavoastră ! A avut cea mai grea regiune, şi a terminat primul ! Să vă fie ruşine ! Uitaţi-vă la el ! Îi cad pantalonii de pe el de atâta muncă ! Îi mai incape unul ca el în bretele ! Domnule inspector D., vă rog să vă depuneţi raportul până mâine, la mine, şi apoi, aveţi 2 zile de concediu, acordate de mine ! Te aşteaptă nevasta, omule ! Odihneşte-te şi dumneata două zile ! Am încheiat, domnilor ! Să vă fie ruşine !
D. a fost acuzat mai târziu că are apucături de boier, străine clasei muncitoare. Pentru că se deplasează cu şareta de la un sat la altul. A fost meritul inspectorului general R. Că i-a luat apărarea: Era să fie dat afară din servici …. R. a tunat: Se deplasează, tovarăşi, pentru că altfel, nu ar termina impunerile nici într-un an. Cum să facă faţă drumurilor prin plasă ? Pe jos ? Când ar termina omul ăsta ? Şi cum ar ajunge de ostenit acolo unde trebuie să fie proaspăt, să conducă impunerile ?
D. a iesit la pensie cu 200 de pâini pe lună. Era bolnav de nervi. Artrită. Prostată. Soţia lui era casnică. Nu avea nici un venit. După moartea ei, şi după 1989, mânca pâine uscată, şi bea apă. Iarna, nu făcea focul. A trăit până la 94 de ani. În ultima parte a vieţii, a poftit o dată două clătite, altă dată un suc. Nepoţii care stăteau cu el şi-au permis, din economii, să îi ofere această agapă.

Jianu Liviu -Florian – Proză


Advertising …

HENRY NEEDLE & SONS  

Advertising 

 idee foarte amuzantă de advertising !
 … ia să vedem, ghiciţi la ce face reclamă ?! :)


“The Date” – Animation of the day

 

O  seară faină ! :)


Hauuuu I feel today !

 Hauuuu I feel today !

 

Sursa: Realitatea.net


„Ca la carte”

Cristian Tabără va realiza la TVR emisiunea ”Ca la carte”, o dezbatere pe marginea apariţiilor editoriale care suscită un grad ridicat de interes public.

Prima ediţie va fi difuzată duminică, 25 octombrie, la 10.40. Este aceeaşi zi şi aproximativ aceeaşi oră la care Pro TV difuza Parte de carte, când Tabără lucra în grupul Pro. De altfel, Cristian Tabără declară că este o „emisiune aparte” care „merge mai departe”.

Cristian Tabără:

Cristi Tabără

„Mă bucur mult că TVR 1 găzduieşte un format dezvoltat şi îmbunătăţit al unei emisiuni care şi-a găsit un public al ei, care o iubeşte şi o aşteaptă”.

Fostul prezentator al Parte de carte de la Pro TV a venit la TVR în urmă cu o lună, în poziţia de director al deptartamentului Film.

Cristian Tabără, despre Ca la carte:

“O emisiune aparte merge mai departe, ca la carte. Dacă susţinem că tot românul s-a născut poet, trebuie să şi demonstrăm aceasta, de unde şi micul joc de cuvinte anterior.”

„ Mă bucur mult că TVR 1 găzduieşte un format dezvoltat şi îmbunătăţit al unei emisiuni care şi-a găsit un public al ei, care o iubeşte şi o aşteaptă. Astfel, Ca la Carte va sluji acestui public, precum şi dorinţei de a susţine dezbaterea de idei pe marginea cărţilor valoroase şi relevante pentru societatea românească a momentului actual.”

„Cred că revigorarea lecturii şi a dezbaterii oneste reprezintă o urgenţă a României, înainte ca mediocrizarea să anuleze orice speranţă.”

Sursa: Paginademedia.ro


%d blogger hanno fatto clic su Mi Piace per questo: