Archivi del giorno: 25 agosto 2009

Biserica de nuiele

 

Biserica din nuiele

In satul Izvoarele din judetul Constanta exista o misterioasa biserica, care are peretii realizati din impletitura de nuiele, bulgarita si lipita cu pamant. Unicul altar de acest gen cunoscut pana acum in Romania. Despre ea nu se stie aproape nimic. Nici cine a ridicat-o, nici carei comunitati crestine i-a apartinut, nici alte date care sa o poata incadra intr-o anumita epoca. O corabie a Domnului in care, de secole, El zideste neincetat cetatea cea mare a sufletului crestinilor de pe acest mal al Dunarii. Daca aceasta minunatie exista inca, trebuie sa-i multumim domnului arhitect Vlad Calboreanu, prin stradania caruia edificiul ajuns in stare de paragina a renascut din dragoste si credinta, spre marele folos al izvorenilor. Biserica are dimensiunile unei case taranesti din zona si poarta hramul Sfantului Dimitrie. Nu are turla, dar are toate elementele unui lacas ortodox: altar semicircular, pronaos, naos, pridvor, bolti din lemn, icoane extraordinare etc. Este semiingropata, cu nivelul podelei altarului sub nivelul de calcare.

Biserica de nuiele

O constructie cioplita si prinsa in cuie de lemn.

 Misterioasa constructie are peretii realizati din impletitura de nuiele, bulgarita si lipita cu pamant, sustinuta de traverse din stalpi din lemn ingropati la un metru adancime. Si ceea ce este si mai interesant este faptul ca toate imbinarile structurii sunt cioplite cu toporul si dalta, din lemn de stejar, carpen, frasin sau brad, nefiind taiate cu ferastraul, realizate cu cepuri si cu cuie din lemn. Numai la acoperis au fost folosite si cuie forjate de mana, cu siguranta de la reparatiile ulterioare, dar nici un cui produs industrial.

Biserica de nuiele

Casa lui Dumnezeu, ridicata pe o necropola neolitica

 

 

Minunata bijuterie arhitectonica taraneasca uimeste si prin alte detalii de ordin arhitectonic: nu a avut niciodata fundatie, pardoseala initiala urmand aproximativ inclinarea terenului; stalpii peretilor au fost inclinati vizibil si voit catre interior, pentru a prelua impingerile orizontale si pentru a da o stabilitate mai buna ansamblului. Incercarile de datare a bisericii au ramas fara un rezultat cert. S-a constatat ca biserica, de la altar pana la poarta, este asezata pe o veche necropola, foarte posibil din neolitic, apartinand culturii Gumelnita. Toate materialele arheologice din zona, unele descoperite chiar in curtea bisericii, atesta o locuire intensa din secolele IX-XIX. In sat s-au gasit si urme de locuire romana, dar s-au gasit si monede bizantine, turcesti si cateva romanesti din secolul XIX. Singurele surse biografice cunoscute atesta faptul ca in dreptul satului, pe la 1812, exista pe Dunare un loc de iernat pentru vase. Biserica a suferit numeroase renovari, toate facute pana la epoca cuielor industriale. Dupa cum apreciaza domnul arhitect Vlad Calboreanu, care a inceput din proprie initiativa renovarea valorosului edificiu crestin, prin inaltimea sa mica si prin absenta turlei, biserica ar putea fi construita oricand in vremea imperiului otoman sau poate fi mult mai veche. Icoanele sunt foarte frumoase si intr-o stare de conservare buna. Dupa aprecierea domnului Calboreanu, acestea sunt icoane de secolul XIX. In anul 2001, domnul Vlad Calboreanu, impreuna cu locuitorii din Izvoarele, a restaurat misterioasa biserica, redandu-i stralucirea de odinioara, eternizand intru Domnul o lucrare a unor credinciosi de pe aceste meleaguri, care s-au rugat Lui undeva, intr-o margine de lume si de intunecat Ev Mediu, pentru mantuirea sufletelor lor si a neamului din care faceau parte.

 

Sursa: Gardianul – 04.10.2008


Şah

   Chess 

Eu mut o zi albă,
El mută o zi neagră.
Eu înaintez cu un vis,
El mi-l ia la război.
El îmi atacă plămânii,
Eu mă gândesc un an la spital,
Fac o combinaţie strălucită
Şi-i câştig o zi neagră.
El mută o nenorocire
Şi mă ameninţă cu cancerul
(Care merge deocamdată în formă de cruce),
Dar eu îi pun în faţă o carte
Şi-l silesc să se retragă.
Îi mai câştig câteva piese,
Dar uite, jumătate din viaţa mea
E scoasă pe margine.
– O să-ţi dau şah şi pierzi optimismul,
Îmi spune el.
– Nu-i nimic, glumesc eu,
Fac rocada sentimentelor.

În spatele meu soţia, copiii,
Soarele, luna şi ceilalţi chibiţi
Tremură pentru orice mişcare a mea.

Eu îmi aprind o ţigară
Şi continui partida … 

Marin Sorescu

%d blogger hanno fatto clic su Mi Piace per questo: