Portocala

 

Portocala

 

Ajunsesem din nou într-un loc al cărui nume nu vreau să îl pronunţ. Doare. Mihaela, soţia mea, mă imploră să nu îl mai amintesc. Oricum, dragă cititorule, este un loc ca oricare altul, în care poţi trăi aşa cum simţi, aşa cum suferi, aşa cum uiţi, aşa cum doreşti.

Eram singur în cameră. Mama îmi trimisese prin fratele meu o pungă cu mâncare şi două portocale. Camera în care stăteam îmi aducea aminte de primul meu popas aici. Lipseau Florin Olteanu şi părintele Mihală Oprea. Am ales patul care prima dată era liber. Lângă fereastră. Eram liniştit …  Niciodată nu am fost mai cuminte. Nu am deranjat personalul. Nu am ieşit nici măcar pe coridor. Am mâncat portocalele una câte una şi m-am întins pe pat. De ce am ajuns aici ? Asta mi se datorează numai mie. Trăiam fără instinct de conservare. Trăiam programarea ca un copil mare.

M-am ridicat şi privirea mi-a căzut pe noptieră. Printre cojile de portocală , am zărit o portocală întreagă. Era posibil să mă înşel. Poate mama îmi trimisese trei portocale. Poate trimiţându-mi trei, eu mâncasem numai două. Sau poate le mâncasem pe toate trei. Îmi aduc aminte că eram uimit de apariţia unei portocale întregi. Priveam cu uimire apariţia noii portocale, după ce – după ştiinţa mea, redusă acum, când aştern pe hârtie această povestioară, la memorie – mâncasem tot ce era portocală din pungă. Stăteam pe marginea patului şi contemplam portocala, calm şi raţionalist ca un maimuţoi pe o ramură trofică. Ce s-a întâmplat ? Nimic nu s-ar fi întâmplat dacă nu mi s-ar fi părut …

Această istorioară nu ar fi apărut dacă nu mi s-ar fi părut. Pe vremea aceea fumam, aşa cum fumez şi acum. Şi mi-am zis: să analizăm darul şi condiţiile apariţiei. Poate mi-a fost teleportată de extratereştrii. Dar de ce tocmai mie ? În ce scop ? Era o posibilitate. Alta: mi-au expediat-o americanii. Se ştie că în zilele noastre ştiinţa a realizat progrese remarcabile. O altă posibilitate. Întrebarea era: pentru care merite ? De ce mie ? Sunt eu buricul pământului ? Nu. Şi aici ? Aici menajezi un om, nu îl supui la experimente care îl pot scoate urlând pe coridor. Să presupun atunci că portocala mi-a fost expediată de Dracul. Eu, unul, nu am întâlnit niciodată un drac în carne şi oase. Asta , probabil , pentru că dracii nu se văd. Şi nu au nici carne , nici oase. Aşa se explică de ce nu am simţit pe nimeni aducându-mi-o. Să analizez acum intenţia. A fost adusă portocala cu gânduri bune sau rele ?

Îmi amintesc că – fără prea multă vorbă – am desfăcut portocala şi am mâncat-o. A fost foarte bună. Chiar îmi doream una înainte de a o primi. Şi am continuat … Păi, eu chiar mi-o doream. Dar eu pot să doresc lucruri bune sau rele. Oricum, o portocală nu mi se pare un lucru rău. Dar dacă este o ispită ? Oricum, este o ispită care nu mă afectează decât pe mine. Asta mi-ar mai lipsi , să-i spun lui naşu , care este autoritatea locului , că am primit o portocală din neant. Şi apoi, eu fumam …  O portocală mâncată taie pofta de fumat … Deci intenţia a fost bună. Prin urmare, dracul poate fi eliminat din cauză, dacă nu devine prea insistent în viitor cu drăgălăşeniile. Şi chiar dacă devine , pot presupune că eu mă înşel , şi vinovatul este un îngeraş bănuit pe nedrept de rele intenţii. Pot trage concluzia că mai există cineva pe fir care doreşte să nu mai fumez. Asta vreau şi eu. Dar nu pot. Şi pentru că simţeam nevoia să fumez , am ieşit pe coridor , imediat la dreapta , apoi pe terasă. Am tras un sfert de ţigară şi mi-a părut imediat rău. În condiţiile în care providenţa doreşte să mă las de fumat, eu perseverez. Am intrat din nou în cameră. Şase zile cât am mai stat cuminte în locul victoriilor ratate nu am mai fumat …

Uneori, se întâmplă stranietăţi banale. Nu pot face distincţia între realitate şi simţurile cu care o percep. Viaţa mea este o carte pe frunze: se citeşte după ce nervii au intrat în pământ …
Cred că El , Scriitorul , aşa cum face cu vieţile noastre , ale tuturor , lăsându-ne să le scriem singuri , după cum ne este voia, dacă nu îi simţim când ne atinge, respiraţia, a scăpat intenţionat, din toc, deasupra mea, o portocală.
S-ar putea să nu mă înşel …

Dacă mă înşel , trăiesc …

Jianu Liviu-Florian   3 ianuarie 2000
( o amintire din 1998)

Advertisements

About Mădălina lu' Cafanu

M'am cățărat în blog şi mă uit la stele... View all posts by Mădălina lu' Cafanu

2 responses to “Portocala

Nu ciocăniţi ! ...ies eu din când în când.

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Semanticus Blog

Nu am blog, astept sa treaca moda.

Hai ca se poate!

Patria este norodul iar nu tagma jefuitorilor!

octeoblog

"Ochiul privește cele văzute, iar mintea ințelege cele nevăzute căci mintea care iubește pe Dumnezeu este făclie care luminează sufletul. Cel ce are minte iubitoare de Dumnezeu și-a luminat inima sa și vede pe Dumnezeu prin mintea sa." Sfântul Antonie cel Mare

euzicasa

Share something you learned everyday!

Prico's Blog

Just another WordPress.com site

Travel With The Wolf

Viaggiare è come leggere un Libro d'avventura , ci si immerge completamente in culture sempre diverse , con tradizioni storiche meravigliose , con cibi dai mille sapori con fiori dai mille profumi e con il colore più bello , quello della libertà MWT

Betasare's Blog

Nimeni nu poate ajuta la rezolvarea unei probleme daca problema este ca persoana ce trebuie ajutata nu vrea sa gaseasca rezolvarea. Nu este nevoie sa te lupti ca sa traiesti potrivit dorintelor tale. Traieste cum vrei si plateste pretul necesar.

Paul Militaru

Photography Portfolio

Il mio giornale di bordo

Il Vincitore è l'uomo che non ha rinunciato ai propri sogni.

Illusion's Street

străduţa mea de iluzii

Dimineţi

"Totuşi, ceea ce l‑a uimit cel mai tare a fost logica aripilor. Păreau atât de natural legate de acel organism pe de‑a‑ntregul omenesc, că nu putea pricepe de ce nu aveau aripi şi ceilalţi oameni." (Gabriel García Márquez - Un domn foarte bătrân cu niște aripi uriașe)

GÂNDURILE DINTRE PAGINI!

Cărțile educă spiritul!

tomdemerly

Insights on the Endurance, Technical and Adventure Lifestyle.

Newwhitebear's Blog

Poesie e racconti: i colori della fantasia

Joshi Daniel Photography

Images of People Photoblog

John Wreford Photographer

Words and Pictures from the Middle East

pipafineart.wordpress.com/

Helpful articles to improve your own nature and landscape photography explorations. You will also see stunning landscape and nature photographs created by award winning landscape and nature photographer Melissa Fague.

stephenrrandall

Just another WordPress.com site

Cosmin Smaranda

Nihil Sine Deo!

Istoriile lui Roderick

tărâmul dacic, singura insulă în timp

opiniaro

Opinii despre actuala Romanie

Magicianul

Bine ai venit. Hai sa te invat cum sa devii un magician. Artizanul cuvintelor tale.

optimistul.com

Seriozitatea este refugiul omului cu o inteligenţă mediocră - Horatiu Malaele

11iunie.ro

Democrația sună bine!

Raisa

Poezii

Alioşa

File de jurnal

MARKO SPACE

PHOTO BLOG

EPOCHE' (fotoblog di francesco)

"Io non dischiudo nè nascondo ma al contrario faccio vedere" (Eraclito)

I Know I Made You Smile

cartoons/humor/fiction/nonfiction

arthur...

l'avventura continua...

Le ricette di Laura.

Se nessuno ti vede mentre lo mangi, quel dolce non ha calorie.

România Străveche - Ancient Romania

"În tot ceea ce sunt, în faptă sau în cuvânt, trăiesc, aşa cum pot, moştenirea străbunilor. Cei care au construit o cultură, o istorie şi o lume astăzi aproape uitată: România Străveche." "In all that I am, through my deeds and my words, I live, the best I can, the heritage of our forefathers - those who built a culture, a history, and a world that is nearly forgotten today: Ancient Romania." Mihai-Andrei Aldea

Dumitru Agachi's Weblog

...urme de paşi pe apă...

Început

Un suflet care nu arde,e mut și orb ...

Un Filosof Nebun

Cât n-aș încerca, tot nu pot găsi ceva special în felul meu de a scrie; de aceea, temelia acestui blog n-o constituie talentul sau, cu atât mai mult, originalitatea, [cu care, din păcate, nu mă pot lăuda], e doar o dorință nejustificată de a-mi tipări trăirile.

Anny Reads and Rolls

Despre cărți, oameni și impresii

La Gigel

La râma tăvălită

APort

"Pentru un român care știe citi, cel mai greu lucru e să nu scrie." I.L. Caragiale

Mystic Land

Let's mend the broken

Learn Fun Facts

An Archive of Curious Facts for the Curious

%d bloggers like this: