MARIIA , MAMA

BUNI MEU

Lumea tot mai amară, ce o stricăm, Fecioară,
Acoper-o cu Pruncul, cu Taina-Ţi, şi Vesmantul,
Şi liber precum caii, să zburde şi Cuvantul
Ce naşte, şi mângâie a pruncilor povară –
Cu cât, nevinovată, întreaga noastra vină
Ne duce mai departe de Domnul, şi de Tine,
Cu-atât ne-mpărtăşeşte, şi scaldă în Lumină,
Şi –n locul nostru facă, ce nu mai ştim – un bine
Tot mai grăbiţi, ne-aşteaptă, mai lacomi, ne răsare,
Tot mai sătui, ne rabdă, nemulţumiţi, ne poartă,
Şi roua cea de sânge, şi lacrima, de sare,
Spre tinda Casei Tale, tocmeşte-ni-le poartă –
Maicuţă, cum e mama, şi ea, cum e pământul,
Maicuţă, cum e mama, şi ea, cum este cerul,
Hrăneste-ne cu sănii, înfasă-ne cu vântul,
Că şi noi iti vom trece, prin inima, ca fierul –
Şi Caini, şi răi, şi Iude, şi furi căzând într-una,
Şi doar deşertăciune pe inima Ta pură,
Îngăduie, Măicuţă, să-Ţi gângurim cununa
De-aţi fi copiii care în lut, te dau de-a dura…

~ Jianu Liviu Florian: Poeme noi – MARIIA , MAMA

13 august 2008

Advertisements

About Mădălina lu' Cafanu

M'am cățărat în blog şi mă uit la stele... View all posts by Mădălina lu' Cafanu

Nu ciocăniţi ! ...ies eu din când în când.

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s