Ceaiul rusesc

 Ivan Vasilievici Dolgoruki era înalt comisar cu probleme de sănătate în gubernia Pelendavskaia. Ţarul era zgârcit din fire când era vorba de toate cele ale statului. Nu acelaşi lucru se putea spune când era vorba de curtenii săi, pe care îi răsfăţa cu milioane de ruble şi excursii pitoreşti peste mări şi ţări. Aşadar, Nicolai Vasilievici nu prea avea bani pentru administrarea spitalelor. În plus, făcea eforturi supraomeneşti să îşi păstreze postul modest, zâmbind frumos trimişilor împărăteşti, dar şi medicilor săi care, plătiţi mizerabil, cerşeau la pacienţi câteva copeici pentru a avea de un ceai, o lămâie , şi a achita în rate,  la un deceniu, câte un samovar, pentru întreaga comunitate.

Spital 1

Această formă de supravieţuire, în lagărul ţarist , era denumită, pur şi simplu, în Pelendavskaia , solidaritate de breaslă. Toţi medicii din lumea civilizată aveau la îndemână , din leafă , un ceai pe zi , o lămâie la o săptămână , şi un samovar pentru folosinţa personală. Cu nimic sub calitatea profesională a primilor , doctorii din Pelendavskaia trăiau în cea mai neagră mizerie. Dacă aveau spitale, era o eroare care s-a îndreptat în timp. Acum, nu mai aveau nici măcar ceaiul zilnic în cană. Nici felia cu unt de 200 de grame la sfârşitul unei zile în care consultau, sau operau, peste o sută de persoane. Nici ajutoarele lor, felcerii, brancardierii, infirmierele, portarii, sau femeile de serviciu, nu aveau un firicel de ceai, măcar, pe zi. Nici vedeau măcar o frimitură de pâine neagră, la zi de sărbătoare.

Spital 2

În această atmosfera , era greu pentru Ivan Vasilievici Dolgoruki , ca reprezentant al unui stat care îşi condamna slujitorii la martiriu , să zică măcar , oricărui subordonat , măcar pâs , darmite să ridice ochii din pământ , când umbrele lor îi măturau ferestrele biroului de înalt comisar sanitar, sărac şi întunecat ca un mormânt.

De câteva zile, în biroul lui, Ivan Vasilievici Dolgoruki făcea, fără să ştie nimeni, greva foamei. Dar iată că un înger se arătă ubicuu în toate spitalele, şi le vorbi medicilor aşa:

“Vin în numele Domnului vostru pentru care înduraţi martiriu pe lum , fără ceai măcar, al Lui, care l-a văzut pe Ivan Vasilievici Dolgoruki chinuindu-se. Iată ce vă spune: fiecare, după putere, să renunţe la câte un ceai pe lună, ceaiul să îl vândă la cămătari, şi din banii obţinuţi să schimbe ţevile sanitare în toate spitalele guberniei. Aceasta, în primul an. În al doilea an, să renunţaţi iar la câte un ceai pe lună, şi din banii obtinuţi să zugrăviţi încăperile. În al treilea an, să înnoiţi din instrumentar şi să faceţi cu toate cele pe care le aveţi în proprietate temporară, un inventar. În al patrulea, din ceaiurile economisite să faceţi un stoc de medicamente gratuite. Dacă veţi face toate aceste, Ivan Vasilievici va bea şi el ceai , după patru ani. Altfel, se va lipsi de el până la final.”

Spital 4

În Rusia , să renunte un om la ceai este ca şi cum s-ar lipsi de Dumnezeire. Medicii au început prin a afişa la gazeta de perete a spitalului ceaiurile cerute pacienţilor. Secţia cu cele mai multe ceaiuri vândute era premiată cu o rugăciune la capela spitalului, minune care înlăcrima toată mass-media locală. Estimp, Ivan Vasilievici continua greva ceaiului, în biroul lui, nu mergea nici măcar până acasă, de ruşinea sărăciei în care intrase medicina în Pelendavskaia. Tot medicii şi-au pus întrebarea: de ce până acum ne feream şi nu cerem deschis, fiecare după cât îl lasă inima, câte ceaiuri vrem de la pacienţi ? Ei nu ar fi înţeles unde se duc ceaiurile ?  Şi la aceeaşi gazetă de perete, fiecare medic scria cu creta ceaiurile primite zilnic de la pacienţi, precum şi numărul de ceaiuri donate pentru sănătatea guberniei.

După cinci ani , lucrurile mergeau bine de la sine. Inspectorul sanitar a catadicsit să iasă din birou , cu capul plecat , să bea primul ceai după un cincinal în ceainăria deschisă la parterul primului spital care i-a ieşit în cale. Spitalul se numea “Al Coatelor Goale”. De fericirea celor văzute , a colindat pe la fiecare spital şi s-a îmbătat cu ceai. Aşa s-a întâmplat în gubernia Pelendavskaia. La noi , în Napocskaia, nu s-a întâmplat aşa. Nu am avut un inspector sanitar iubit de Dumnezeu. Cum să avem ! La noi , Ivan Nicalai Chamenitski , numit înalt comisar sanitar , a ieşit pe postul “Novaia Zemlia” şi a spus: ajutaţi-mă , fraţilor, că eu de 12 ani nu am schimbat nici măcar clanţa unui WC–u în secţia mea. Nu am renunţat la nici-un ceai cu care am îndatorat pacienţii mei. Veniţi , şi ajutaţi-mă , că uite ce igrasie am pe pereţi ! că uite cum nu pot eu să spun nimic inferiorilor mei. Că dacă beau eu ceai integral , beau şi ei. În plus, le-a spus că a nu renunţa la nici un firicel de ceai este etern uman.

Samovar_by_elona727

Halal ! Cade cerul pe noi !  Uitaţi-vă la Pelendavskaia , moie brati ! Fraţilor ! Medicilor ! Hipocraţilor ! Renunţaţi şi voi , dacă nu la al vostru , măcar la ceaiul românesc ! Până acolo am ajuns ! Să luăm totul şi de la cei care ne iubesc !

Jianu Liviu-Florian

Advertisements

About Mădălina lu' Cafanu

M'am cățărat în blog şi mă uit la stele... View all posts by Mădălina lu' Cafanu

Nu ciocăniţi ! ...ies eu din când în când.

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Hai ca se poate!

Patria este norodul iar nu tagma jefuitorilor!

octeoblog

"Ochiul privește cele văzute, iar mintea ințelege cele nevăzute căci mintea care iubește pe Dumnezeu este făclie care luminează sufletul. Cel ce are minte iubitoare de Dumnezeu și-a luminat inima sa și vede pe Dumnezeu prin mintea sa." Sfântul Antonie cel Mare

euzicasa

Share something you learned everyday!

Prico's Blog

Just another WordPress.com site

Travel With The Wolf

Viaggiare è come leggere un Libro d'avventura , ci si immerge completamente in culture sempre diverse , con tradizioni storiche meravigliose , con cibi dai mille sapori con fiori dai mille profumi e con il colore più bello , quello della libertà MWT

Betasare's Blog

Nimeni nu poate ajuta la rezolvarea unei probleme daca problema este ca persoana ce trebuie ajutata nu vrea sa gaseasca rezolvarea. Nu este nevoie sa te lupti ca sa traiesti potrivit dorintelor tale. Traieste cum vrei si plateste pretul necesar.

Paul Militaru

Photography Portfolio

Il mio giornale di bordo

Il Vincitore è l'uomo che non ha rinunciato ai propri sogni.

Illusion's Street

străduţa mea de iluzii

Dimineţi

"Totuşi, ceea ce l‑a uimit cel mai tare a fost logica aripilor. Păreau atât de natural legate de acel organism pe de‑a‑ntregul omenesc, că nu putea pricepe de ce nu aveau aripi şi ceilalţi oameni." (Gabriel García Márquez - Un domn foarte bătrân cu niște aripi uriașe)

GÂNDURILE DINTRE PAGINI!

Cărțile educă spiritul!

tomdemerly

Insights on the Endurance, Technical and Adventure Lifestyle.

Newwhitebear's Blog

Poesie e racconti: i colori della fantasia

Joshi Daniel Photography

Images of People Photoblog

John Wreford Photographer

Words and Pictures from the Middle East

pipafineart.wordpress.com/

Helpful articles to improve your own nature and landscape photography explorations. You will also see stunning landscape and nature photographs created by award winning landscape and nature photographer Melissa Fague.

stephenrrandall

Just another WordPress.com site

Cosmin Smaranda

Nihil Sine Deo!

Istoriile lui Roderick

tărâmul dacic, singura insulă în timp

opiniaro

Opinii despre actuala Romanie

Magicianul

Bine ai venit. Hai sa te invat cum sa devii un magician. Artizanul cuvintelor tale.

optimistul.com

Seriozitatea este refugiul omului cu o inteligenţă mediocră - Horatiu Malaele

11iunie.ro

Democrația sună bine!

Raisa

Poezii

Alioşa

File de jurnal

MARKO SPACE

PHOTO BLOG

EPOCHE' (fotoblog di francesco)

"Io non dischiudo nè nascondo ma al contrario faccio vedere" (Eraclito)

I Know I Made You Smile

cartoons/humor/fiction/nonfiction

arthur...

l'avventura continua...

Le ricette di Laura.

Se nessuno ti vede mentre lo mangi, quel dolce non ha calorie.

România Străveche - Ancient Romania

"În tot ceea ce sunt, în faptă sau în cuvânt, trăiesc, aşa cum pot, moştenirea străbunilor. Cei care au construit o cultură, o istorie şi o lume astăzi aproape uitată: România Străveche." "In all that I am, through my deeds and my words, I live, the best I can, the heritage of our forefathers - those who built a culture, a history, and a world that is nearly forgotten today: Ancient Romania." Mihai-Andrei Aldea

Dumitru Agachi's Weblog

...urme de paşi pe apă...

Început

Un suflet care nu arde,e mut și orb ...

Un Filosof Nebun

Cât n-aș încerca, tot nu pot găsi ceva special în felul meu de a scrie; de aceea, temelia acestui blog n-o constituie talentul sau, cu atât mai mult, originalitatea, [cu care, din păcate, nu mă pot lăuda], e doar o dorință nejustificată de a-mi tipări trăirile.

Anny Reads and Rolls

Despre cărți, oameni și impresii

La Gigel

La râma tăvălită

APort

"Pentru un român care știe citi, cel mai greu lucru e să nu scrie." I.L. Caragiale

Mystic Land

Let's mend the broken

Learn Fun Facts

An Archive of Curious Facts for the Curious

%d bloggers like this: