Ceaiul rusesc

 Ivan Vasilievici Dolgoruki era înalt comisar cu probleme de sănătate în gubernia Pelendavskaia. Ţarul era zgârcit din fire când era vorba de toate cele ale statului. Nu acelaşi lucru se putea spune când era vorba de curtenii săi, pe care îi răsfăţa cu milioane de ruble şi excursii pitoreşti peste mări şi ţări. Aşadar, Nicolai Vasilievici nu prea avea bani pentru administrarea spitalelor. În plus, făcea eforturi supraomeneşti să îşi păstreze postul modest, zâmbind frumos trimişilor împărăteşti, dar şi medicilor săi care, plătiţi mizerabil, cerşeau la pacienţi câteva copeici pentru a avea de un ceai, o lămâie , şi a achita în rate,  la un deceniu, câte un samovar, pentru întreaga comunitate.

Spital 1

Această formă de supravieţuire, în lagărul ţarist , era denumită, pur şi simplu, în Pelendavskaia , solidaritate de breaslă. Toţi medicii din lumea civilizată aveau la îndemână , din leafă , un ceai pe zi , o lămâie la o săptămână , şi un samovar pentru folosinţa personală. Cu nimic sub calitatea profesională a primilor , doctorii din Pelendavskaia trăiau în cea mai neagră mizerie. Dacă aveau spitale, era o eroare care s-a îndreptat în timp. Acum, nu mai aveau nici măcar ceaiul zilnic în cană. Nici felia cu unt de 200 de grame la sfârşitul unei zile în care consultau, sau operau, peste o sută de persoane. Nici ajutoarele lor, felcerii, brancardierii, infirmierele, portarii, sau femeile de serviciu, nu aveau un firicel de ceai, măcar, pe zi. Nici vedeau măcar o frimitură de pâine neagră, la zi de sărbătoare.

Spital 2

În această atmosfera , era greu pentru Ivan Vasilievici Dolgoruki , ca reprezentant al unui stat care îşi condamna slujitorii la martiriu , să zică măcar , oricărui subordonat , măcar pâs , darmite să ridice ochii din pământ , când umbrele lor îi măturau ferestrele biroului de înalt comisar sanitar, sărac şi întunecat ca un mormânt.

De câteva zile, în biroul lui, Ivan Vasilievici Dolgoruki făcea, fără să ştie nimeni, greva foamei. Dar iată că un înger se arătă ubicuu în toate spitalele, şi le vorbi medicilor aşa:

“Vin în numele Domnului vostru pentru care înduraţi martiriu pe lum , fără ceai măcar, al Lui, care l-a văzut pe Ivan Vasilievici Dolgoruki chinuindu-se. Iată ce vă spune: fiecare, după putere, să renunţe la câte un ceai pe lună, ceaiul să îl vândă la cămătari, şi din banii obţinuţi să schimbe ţevile sanitare în toate spitalele guberniei. Aceasta, în primul an. În al doilea an, să renunţaţi iar la câte un ceai pe lună, şi din banii obtinuţi să zugrăviţi încăperile. În al treilea an, să înnoiţi din instrumentar şi să faceţi cu toate cele pe care le aveţi în proprietate temporară, un inventar. În al patrulea, din ceaiurile economisite să faceţi un stoc de medicamente gratuite. Dacă veţi face toate aceste, Ivan Vasilievici va bea şi el ceai , după patru ani. Altfel, se va lipsi de el până la final.”

Spital 4

În Rusia , să renunte un om la ceai este ca şi cum s-ar lipsi de Dumnezeire. Medicii au început prin a afişa la gazeta de perete a spitalului ceaiurile cerute pacienţilor. Secţia cu cele mai multe ceaiuri vândute era premiată cu o rugăciune la capela spitalului, minune care înlăcrima toată mass-media locală. Estimp, Ivan Vasilievici continua greva ceaiului, în biroul lui, nu mergea nici măcar până acasă, de ruşinea sărăciei în care intrase medicina în Pelendavskaia. Tot medicii şi-au pus întrebarea: de ce până acum ne feream şi nu cerem deschis, fiecare după cât îl lasă inima, câte ceaiuri vrem de la pacienţi ? Ei nu ar fi înţeles unde se duc ceaiurile ?  Şi la aceeaşi gazetă de perete, fiecare medic scria cu creta ceaiurile primite zilnic de la pacienţi, precum şi numărul de ceaiuri donate pentru sănătatea guberniei.

După cinci ani , lucrurile mergeau bine de la sine. Inspectorul sanitar a catadicsit să iasă din birou , cu capul plecat , să bea primul ceai după un cincinal în ceainăria deschisă la parterul primului spital care i-a ieşit în cale. Spitalul se numea “Al Coatelor Goale”. De fericirea celor văzute , a colindat pe la fiecare spital şi s-a îmbătat cu ceai. Aşa s-a întâmplat în gubernia Pelendavskaia. La noi , în Napocskaia, nu s-a întâmplat aşa. Nu am avut un inspector sanitar iubit de Dumnezeu. Cum să avem ! La noi , Ivan Nicalai Chamenitski , numit înalt comisar sanitar , a ieşit pe postul “Novaia Zemlia” şi a spus: ajutaţi-mă , fraţilor, că eu de 12 ani nu am schimbat nici măcar clanţa unui WC–u în secţia mea. Nu am renunţat la nici-un ceai cu care am îndatorat pacienţii mei. Veniţi , şi ajutaţi-mă , că uite ce igrasie am pe pereţi ! că uite cum nu pot eu să spun nimic inferiorilor mei. Că dacă beau eu ceai integral , beau şi ei. În plus, le-a spus că a nu renunţa la nici un firicel de ceai este etern uman.

Samovar_by_elona727

Halal ! Cade cerul pe noi !  Uitaţi-vă la Pelendavskaia , moie brati ! Fraţilor ! Medicilor ! Hipocraţilor ! Renunţaţi şi voi , dacă nu la al vostru , măcar la ceaiul românesc ! Până acolo am ajuns ! Să luăm totul şi de la cei care ne iubesc !

Jianu Liviu-Florian

Advertisements

About Mădălina

La gente ama stare al centro del mondo, a me basta un angolo dove c'è tutto il mio mondo. - M. Gandy View all posts by Mădălina

Nu ciocăniţi ! ...ies eu din când în când.

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Universul astral

"Dubito, ergo cogito, cogito ergo sum."_ René Descartes

ORME SVELATE

la condivisione del dolore è un dono di amore da parte di chi lo fa e di chi lo riceve

Vocea gândurilor

Fobii plecând de la o singură fobie.

Sunday mood

·Don't look back. You are not going that way·

iulie in doi

Marcu Claudia Adriana

costiadiana

Societatea nu este structurată pe adevăratele valori, pentru că altfel nu ar mai fi așa cum este, permițând apariția acestor anomalii.

cartifaine

taraba cartilor de altadata

Blogul unui Bolnav (BUB)

Scriu ce am in minte.

simpleziceri

Just another WordPress.com site

tudorvisanmiu

”Primeşte deci darul meu, care ţi-a fost adus, fiindcă Dumnezeu m-a umplut de bunătăţi şi am de toate” (Geneza, 33:11)

euzicasa

Share something you learned everyday!

SUNT UN ADOLESCENT REBEL

.... si asa vreau sa raman...

marine_observer

i owe it to the sea!

Ricette in Tavola

Ricette dall'Italia e dal mondo per portare in tavola sapori unici e piatti prelibati

Chefs4Passion

Paolo e Giacomo, due grandi appassionati di cucina che vogliono condividerne pensieri, sensazioni ed esperienze.

bazarnews.info!

cuget liber!

supravietuire a-z

aici esti in siguranta.

Bhutadarma

Nothing is impossible (at least that does not violate the laws of physics). When you can..violate the laws of physics!

Mihail stories

Tot ceea ce ne putem imagina este real

VIOREL COTINGHIU

Într-o lume relativă, nimic nu e definitiv

Monarhia Salvează România

"Valoarea regalităţii stă deasupra alternativelor politice şi a sistemelor de guvernare. Ea garantează mândria, identitatea, continuitatea şi tradiţiile (poporului român)." - Majestatea Sa Regele Mihai I al României

GeekSci

Science and history geeks unite!

Gândurile dintre pagini!

Cărțile educă spiritul!

La Audacia de Aquiles

"El Mundo Visible es Sólo un Pretexto" / "The Visible World is Just a Pretext".-

Travelling with Lyn

My experiences in Italy and the world

mimbus07

Îmi place sa nu fiu înțeleasă, pentru că intr-un final fericit când apare adevărul, totul va fi apreciat. Asta mă va face să zâmbesc cu sufletul.

Only Orange

Jumătăţi de portocală într-o lume de mere

Diaspora si Reintregirea

Societatea civila pentru reintregirea Romaniei

Guliver Photo Blog

Photography, Hobby

Cooking with a Wallflower

Cooking. Baking. Crafting. Writing.

Ricette in Tavola

Ricette dall'Italia e dal mondo per portare in tavola sapori unici e piatti prelibati

Lumen in mundo

Nimic nu este atât de surprinzător ca viața. În afară de scris. - Ibn Zerhani

Cristian Lisandru

festina lente - prin(tre) cuvinte, gânduri, mirări...

%d bloggers like this: