M-ai învăţat …

Cum să găsesc echilibru după nefericire …

Că scrisul, ca şi vorbitul, poate linişti durerile sufleteşti.

Să mă uit dincolo de salvări …la pomii din curtea spitalului.

Să nu ascult ELP …pentru că nu am vârsta.

Să citesc şi să învăţ …ca să pot ajuta pe alţii ce nu ştiu.

Că până şi un zâmbet strâmb …poate ucide…

Că păpădie este totul … şi când o să-mi vină timpul …să mă destram la fel de frumos.

Că nu trebuie să-mi pun rimel.

Că nu trebuie să-mi impun a mă uita anume la cineva.

Că nu trebuie să pun ochiade în pahar de ochi.

Să nu gândesc în termen de zodii.

Că în ”Virtualia” unii au abiliatatea să se prezinte aşa cum nu-s… în ”Realia” este mult mai greu ”să joci” ceea ce nu eşti…

Că ajungem la un prag în viaţă de la care înţelegem bine că nu este altceva mai de preţ decât Sănătatea.

Că dacă locul fericirii este înca vacant, nu am nici un drept să nu ”ţin un ochi“ în observaţie pe acel scaun.

Să nu-l las singur pe Andrei, să fie mami lângă el tot timpul , dar nu cu băţul în mână, ci cu vorba bună şi uneori cu o renunţare şi o lacrimă, că deh, se mai întâmplă şi aşa …

Pentru toate acestea, Cafanu … îţi mulţumesc !

Advertisements

About Mădălina lu' Cafanu

M'am cățărat în blog şi mă uit la stele... View all posts by Mădălina lu' Cafanu

Nu ciocăniţi ! ...ies eu din când în când.

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s